Hepatita autoimuna

Boala este cronica (dureaza multi ani) si, daca nu este tratata, poate determina ciroza (fibroza ficatului) si in final insuficienta hepatica. Dar, daca este diagnosticata si tratata precoce, hepatita autoimuna poate fi controlata cu ajutorul medicamentelor cu actiune imunosupresoare (care inhiba reactiile exagerate sau anormale ale sistemului imunitar). Transplantul hepatic poate fi o optiune in cazul in care hepatita autoimuna nu raspunde la tratamentul medicamentos sau in caz de boala hepatica avansata.

Cauza exacta a bolii este neclara, insa factorii genetici si de mediu par sa aiba un efect in declansarea bolii.

Exista 2 tipuri de hepatita autoimuna:

• Hepatita autoimuna de tip 1: Este cea mai frecventa forma a bolii. Poate aparea la orice varsta, insa este forma care afecteaza in special femeile tinere. Adeseori, este asociata cu alte boli autoimune – aproximativ jumatate dintre persoanele cu hepatita autoimuna de tip 1 au alte boli autoimune, precum boala celiaca, artrita reumatoida sau colita ulcerativa.
• Hepatita autoimuna de tip 2: Desi adultii pot dezvolta boala, aceasta forma este mai frecventa la copii si la tineri – in general, afecteaza fetele cu varsta intre 2-14 ani.

In mod normal, sistemul imun ataca bacteriile, virusurile si alti patogeni. Acesta nu ar trebui sa atace propriile celule, insa, daca o face, raspunsul se numeste autoimunitate. In hepatita autoimuna, sistemul imun ataca celulele hepatice, producand inflamatie cronica si deteriorare a celulelor hepatice. Nu se cunoaste inca o cauza care determina organismul sa raspunda in acest fel; se pare ca o combinatie intre ereditate si expunerea anterioara la infectii sau anumite medicamente ar putea sa aiba un rol.

Anumiti factori pot creste riscul de a dezvolta hepatita autoimuna:

• Sexul feminin: Desi atat barbatii, cat si femeile pot dezvolta hepatita autoimuna, boala este mai frecventa la femei. Aproximativ 70% dintre persoanele care fac boala sunt femei cu varsta cuprinsa intre 15-40 ani.
• Istoric de anumite infectii: Hepatita autoimuna poate sa apara dupa ce ai fost infectat cu virusul rujeolei, herpes simplex sau Epstein-Barr. Boala este de asemenea asociata cu hepatitele A, B sau C.
• Ereditate: Dovezile arata ca exista o predispozitie in familie de a face hepatita autoimuna.
• Alta boala autoimuna: Persoanele care au deja o boala autoimuna, cum sunt diabetul de tip 1, boala celiaca, colita ulcerativa (inflamatia la nivelul colonului), artrita reumatoida, vitiligo (pierderea pigmentarii la nivelul pielii sub forma de pete), sindromul Sjogren (caracterizat de uscaciunea gurii si a ochilor) sau hipertiroidism (Boala Graves) sau tiroidita Hashimoto sunt mai predispuse la a dezvolta hepatita autoimuna.

Semnele si simptomele variaza de la o persoana la alta si pot sa debuteze brusc. Unele persoane au doar cateva manifestari sau deloc, in primele faze ale bolii, in timp ce alte persoane au semne si simptome de tipul:

• Oboseala
• Disconfort abdominal
• Icter (ingalbenirea mucoasei ochilor si a pielii)
• Hepatomegalie (ficat marit)
• Angioame in forma de ”paianjen” (vase de sange anormale aparute la nivelul pielii)
• Eruptie la nivelul pielii (rash)
• Dureri articulare
• Amenoree (absenta menstrelor)

Netratata, hepatita autoimuna poate determina fibroza permanenta a tesutului hepatic (ciroza). Complicatiile cirozei sunt:

• Varice esofagiene (marirea venelor la nivelul esofagului). Daca circulatia prin vena porta este blocata, sangele stagneaza in alte vase de sange – in special in cele ale stomacului sau esofagului. Peretii vaselor de sange sunt subtiri si, fiind umpluti cu mai mult sange decat normal, este posibil sa sangereze. Hemoragia masiva la nivelul esofagului sau stomacului este o urgenta majora care necesita interventie chirurgicala imediata.
• Ascita (fluid in cavitatea abdominala). Boala hepatica determina acumularea masiva de fluid in abdomen. Ascita poate fi inconfortabila si poate afecta respiratia, fiind de obicei un semn de ciroza avansata.
• Insuficienta hepatica. Aceasta apare cand deteriorarea masiva a celulelor hepatice face imposibila functionarea adecvata a ficatului, caz in care devine necesar transplantul hepatic.
• Cancer hepatic. Persoanele cu ciroza au risc crescut de cancer hepatic.

Hepatita autoimuna apare de obicei brusc. Initial, s-ar putea sa simti ca ai o gripa usoara.

Pentru a confirma diagnosticul de hepatita autoimuna, medicul va recomanda efectuarea unor analize de sange (testarea anticorpilor) si a unei biopsii hepatice, procedura in cadrul careia o mostra de tesut hepatic este prelevata cu ajutorul unui ac cu scopul investigarii in laborator.

Indiferent de tipul hepatitei autoimune, scopul tratamentului este de a incetini sau de a opri atacul sistemului imun asupra ficatului, contribuind astfel la incetinirea progresiei bolii.

Tratamentul include medicamente care reduc activitatea sistemului imun. Tratamentul initial este de obicei cu prednison (care apartine grupului de glucocorticoizi). In a doua linie de tratament este azathioprina (care apartine imunosupresoarelor), in completare la prednison.

Prednisonul, in special cand este administrat pe termen lung, poate determina o serie variata de reactii adverse, inclusiv diabet, osteoporoza (subtierea oaselor), osteonecroza (fractura oaselor), hipertensiune arteriala, cataracta, glaucom si crestere in greutate.

Medicii prescriu prednison in doza mare in general in prima luna de tratament. Ulterior, pentru a reduce riscul de reactii adverse, reduc gradual doza in urmatoarele luni pana cand ajung la cea mai mica doza posibila la care boala poate fi controlata. Adaugarea de azathioprina contribuie, de asemenea, la evitarea reactiilor adverse provocate de prednison. Majoritatea persoanelor au nevoie sa continue sa ia prednison pentru cel putin 18-24 luni si multe raman pe acest tratament pe viata. Desi dupa ani de tratament se poate instala remisia, adeseori boala revine daca tratamentul medicamentos este intrerupt.

Transplant de ficat

Daca medicamentele nu incetinesc progresia bolii sau se dezvolta fibroza ireversibila (ciroza) sau insuficienta hepatica, singura varianta de tratament ramane transplantul hepatic. In cadrul transplantului hepatic, ficatul este inlocuit cu un ficat sanatos de la un donator. Adeseori, este folosit ficatul unui donator decedat, insa exista cazuri in care donatorul este in viata – in cadrul acestui transplant este donata doar o parte din ficat – ambele organe (de la donator si al primitorului) incep sa se regenereze aproape imediat.

Daca ai semne sau simptome care te ingrijoreaza, fa-ti o programare la medic. Daca banuiesti ca suferi de hepatita autoimuna (HAI), cel mai indicat ar fi sa te adresezi unui specialist in probleme hepatice (hepatolog). Iata ce sa intrebi medicul.

• Simptomele pe care le am (daca le ai) – oboseala si letargia – sunt din cauza hepatitei autoimune?
• Ce tip de hetatita autoimuna am, tipul 1 sau tipul 2?
• Cum se prezinta ficatul meu? Cat este de afectat?
• Voi avea nevoie de transplant hepatic?
• Este posibil sa am si alta boala autoimuna?
• Voi face analize de sange pentru evaluarea prezentei anticorpilor?
• Voi avea nevoie de biopsie hepatica?
• Ce tip de medicamente ar putea trata boala?
• Mi se va reduce doza in timp daca raspund bine la tratament?
• Va fi nevoie sa efectuez de ruina/ca screening investigatii imagistice pentru alte boli hepatice precum cancerul hepatic?
• Voi avea nevoie de doza booster de vaccin pentru a ma proteja de hepatita A si hepatita B?

• www.liverfoundation.org
• www.mayoclinic.org