Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Analiza Rh, o investigatie obligatorie pentru femeile insarcinate

Factorul Rh (Rhesus) este o trasatura mostenita de copil pe linie paterna si se refera la prezenta – sau absenta – unei proteine specifice pe suprafata hematiilor (globulelor rosii). Prezenta acestei proteine determina Rh-ul pozitiv, iar absenta, Rh-ul negativ. Procentual, 85% din populaţie are Rh pozitiv, iar 15%, Rh negativ.

La fel de important precum grupele sanguine, factorul Rh este o componenta esentiala, in cazul unei transfuzii de sange, si vitala pentru femeile insarcinate.

Ce este factorul Rh

Factorul Rh (indiferent de tipul sau) nu are niciun impact asupra sanatatii, dar poate afecta sarcina femeilor care au Rh negativ, al caror partener are Rh pozitiv, precum si persoanele carora li se administreaza sange incompatibil.

Existenta sau nu a acestei proteine specifice la nivelul hematiilor se transmite exclusiv de la tata la produsul de conceptie, astfel ca pot exista situatii in care mama are Rh negativ, tatal Rh pozitiv, deci fatul va avea, la randul lui, Rh pozitiv, situatie in care poate sa apara ceea ce se numeste incompatibilitate Rh intre mama si fat. In functie de o serie de factori, aceasta poate duce la complicatii pentru fat. Dar, in situatia in care partenerii au acelasi factor Rh, acest risc este exclus, dupa cum complicatiile sunt zero, daca mama are Rh pozitiv, iar tatal Rh negativ.

O situatie particulara se intalneste in cazul primei sarcini a unei femei cu Rh negativ, al carei produs de conceptie are Rh pozitiv, situatie in care sarcina va evolua normal, fara niciun fel de riscuri pentru fat.

Este foarte important de precizat ca, dupa prima nastere, mama sa faca o imunizare - similara cu un vaccin, care va garanta o evolutie normala a sarcinilor viitoare. Aceeasi masura trebuie luata si daca sarcina este intrerupta prin avort (spontan sau la cerere), pentru a oferi siguranta sarcinilor viitoare.   

Ce semnifica un Rh pozitiv

Pentru a intelege mai bine ce este factorul Rh si care sunt efectele pe care le poate genera, iata cateva explicatii suplimentare.

Factorul Rhesus este o proteina prezenta pe suprafata globulelor rosii, la 85% din populatie. Interesant este ca acest procent se mentine constant. Grupele de sange ale oamenilor sunt diferentiate pe baza antigenelor (proteinelor specifice) prezente sau absente pe suprafata hematiilor. Exista cinci antigene Rh principale pe suprafata globulelor rosii, dintre care cel mai important este antigenul Rh D, pentru ca genereaza cea mai puternica reactie imunitara.

Mai simplu spus, organismul unei persoane cu Rh negativ va considera antigenul Rh D un „inamic” si va produce anticorpi impotriva acestuia, care vor distruge hematiile ce au aceasta proteina. In cazul unei gravide cu Rh negativ care are un fat cu Rh pozitiv mostenit pe linie paterna, anticorpii materni care pot trece prin bariera placentara, vor distruge hematiile copilului.

Reactii imune pot sa apara si in situatia diferentelor de grupe sangvine dintre mama si fat, precum si in cazul fetilor de sex masculin, desi sunt mult mai putin periculoase pentru viitorul copil, sau din cauza unor transfuzii gresite de sange, ca urmare a modului in care functioneaza sistemul imunitar ce detecteaza si ataca antigenele pe care nu le cunoaste.

A avea Rh negativ (sau, mai bine spus, a nu avea antigenul Rh pe hematii) nu este o boala, dar poate influenta compatibilitatea acestor persoane cu sangele Rh pozitiv, prezent la majoritatea populatiei.

Luand in calcul cele patru grupe de sange (A, B, O, AB), fiecare in parte poate avea Rh pozitiv sau negativ, ceea ce creeaza cele mai comune opt tipuri de sange. Dincolo de acestea, exista alte 30 de tipuri de sange si peste 600 de structuri antigenice, ceea ce inseamna ca unii oameni pot avea tipuri rare sau foarte rare de sange.

Ce semnifica un Rh nul

Exista persoane care nu se incadreaza in niciuna dintre categorii grupelor de sange, ca urmare a combinatiilor sau a absentei anumitor antigene. Se poate spune despre acestea ca au o grupa rara, daca le lipseste un antigen care este comun pentru majoritatea sau daca au un antigen pe care cei mai multi oameni nu il au. In cazul lor, transfuziile de sange pot declansa reactii imune care pot avea efecte potential periculoase.

Unul dintre cele mai rare tipuri de sange din lume este Rh nul, denumit, uneori „sange de aur”. In cazul acestor persoane, s-a constatat absenta completa a oricaruia dintre antigenele Rh. Acest tip de sange a fost descoperit pentru prima data la un aborigen australian, in prezent, fiind mai putin de 50 de indivizi in lume despre care se stie ca au sange Rh nul, la mai bine de 50 de ani de la identificarea primului caz.

Persoanele cu Rh nul nu pot primi decat acelasi tip de sange, iar singura solutie posibila este ca acestia sa doneze sange care este pastrat in conditii speciale, pentru situatiile in care chiar ei ar avea nevoie de o transfuzie.

Analiza Rh: ce presupune

In cazul femeilor insarcinate, identificarea factorului Rh matern este esentiala si se face in primele saptamani de sarcina. Femeile cu Rh negativ vor fi monitorizate atent, daca partenerul are Rh pozitiv, pentru a preveni aparitia anemiei fetale si a bolii hemolitice a nou-nascutului, mai ales daca, pentru femeie, nu este prima sarcina sau daca are in antecedente un avort spontan sau la cerere si nu a fost imunizata cu imunoglobuline Rh injectabile dupa fiecare situatie in care sangele acesteia a ajuns in contact cu cel cu Rh pozitiv.

Este de dorit ca identificarea factorului Rh, a antecedentelor obstetricale ale femeii, precum si efectuarea titrului de anticorpi Rh din sange sa se realizeze din timpul investigatiilor prenatale, in cadrul planificarii familiale, pentru a putea determina conduita terapeutica preventiva (inclusiv terapia cu imunoglobuline Rh injectabile) si a stabili titrul (dozarea) de anticorpi Rh din sange.

Cunoasterea factorului Rh este esentiala si in cazul in care sunt necesare transfuzii de sange, atat la femei, cat si la barbati, pentru a nu aparea incompatibilitatea hemolitica intre sangele propriu si cel transfuzat. Persoanele cu Rh pozitiv pot primi sange cu Rh negativ, dar invers, nu. Chiar daca, la o prima transfuzie cu sange Rh pozitiv la o persoana cu Rh negativ, aceasta nu va avea probleme, va dezvolta anticorpi anti-Rh, care pot genera reactii severe la o urmatoare transfuzie cu sange Rh pozitiv. Acesta este motivul pentru care trebuie cunoscute grupa de sange si factorul Rh, astfel incat un pacient sa primeasca exact tipul de sange adecvat lui.

Boala hemolitica a nou-nascutului

Aceasta complicatie apare la nou-nascutii cu Rh pozitiv, din mame cu Rh negativ, care nu au fost imunizate dupa nasterea precedenta sau avort. In timpul sarcinii (de exemplu, in cursul amniocentezei, sangerarilor, traumelor sau manevrelor obstetricale) si, mult mai important, in timpul nasterii, cantitati mici din sangele copilului pot veni in contact cu sangele matern, ceea ce declanseaza sinteza de anticorpi Rh in organismul mamei.

Anticorpii Rh produsi in urma sarcinilor anterioare (inclusiv in urma unui avort spontan sau la cerere ori a unei sarcini extrauterine) traverseaza placenta si ataca globulele rosii din sangele fetal, ca urmare a reactiei imune a organismului matern. Anemia provocata de incompatibilitatea Rh se numeste anemie hemolitica si este cauzata de faptul ca celulele rosii ale fatului sunt distruse mai repede decat pot fi inlocuite.

Daca, pe parcursul sarcinii, anemia fatului este severa, acesta poate muri in cazul in care nu se face transfuzie intrauterina de sange.

Acest proces nu produce niciun fel de simptome mamei pe parcursul sarcinii, dar anticorpii materni trec in sangele fetal si pot produce anemie hemolitica de diverse grade, usoara, moderata sau severa atat in cursul perioadei intrauterine cat si ulterior, dupa nastere.

Boala se poate manifesta la nou-nascut dupa nastere, fiind necesara transfuzia de sange. Mai mult, in cazurile grave de incompatibilitate Rh intre mama si fat, pentru unii bebelusi, episoadele de anemie severa se pot repeta pe parcursul primelor 2-3 luni de viata.

Manifestarile pot include icter postnatal prelungit sau intens, anemie cu afectarea oxigenarii organelor si tesuturilor sau chiar complicatii mai severe cum ar fi insuficienta hepatica si cardiaca sau afectarea neuronala daca nivelul bilirubinei in sange depaseste 20 mg/dl (icter nuclear prin neurotoxicitate).

Ca urmare a procesului de hemoliza, apar in sangele nou-nascutului compusi reziduali cum ar fi bilirubina, care pot avea un efect nefast asupra copilului, fiind afectate organe vitale. Gravitatea bolii hemolitice a nou nascutului depinde de cat de mare este concentratia de anticorpi anti-Rh sintetizata in organismul matern si transferata in sangele copilului, astfel ca efectele pot varia de la usoare la severe.

In absenta unui tratament specific care consta in transfuzii de sange intrauterine sau dupa nastere, nou-nascutul poate avea sechele ireversibile.

Prevenirea aparitiei anticorpilor anti-Rh

Identificarea grupei de sange impune si stabilirea Rh-ului. Femeile cu Rh negativ sunt avertizate asupra potentialelor riscuri pe care acest antigen il poate avea in cursul sarcinii, in conditiile in care partenerul lor are Rh pozitiv.

Pentru a preveni aparitia anticorpilor anti-Rh, exista solutia imunizarii cu imunoglobuline Rh care previn formarea anticorpilor in timpul sarcinii. Testele de screening pentru anticorpi anti-Rh trebuie facute de toate femeile cu Rh negativ, in primul trimestru de sarcina si, apoi, in saptamana 28. Tratamentul cu imunoglobuline Rh se poate face inainte, in timpul sarcinii, dupa nasterea unui copil Rh pozitiv (de regula, la 72 de ore dupa nastere, indiferent daca a fost naturala sau prin cezariana) si dupa fiecare eveniment obstetrical, cum ar fi:

  • avortul;
  • sarcina ectopica (cand ovulul fecundat se implanteaza in alt loc, in afara uterului, frecvent la nivelul trompei uterine);
  • sarcina molara (o tumora benigna care se dezvolta in uter);
  • amniocenteza (test prenatal in care se recolteaza lichid amniotic);
  • biopsia de vilozitati coriale (test prenatal in care se recolteaza un fragment de tesut din placenta);
  • sangerarea vaginala in timpul sarcinii;
  • traumatismul abdominal in timpul sarcinii;
  • rotatia copilului in prezentatie pelviana (cu capul in sus) inainte de inceperea travaliului.

Monitorizarea nivelului de anticorpi permite medicilor sa intervina atunci cand situatia o impune, fie in timpul vietii intrauterine, fie imediat dupa nastere. Este, insa, important de stiut ca toate riscurile pot fi, in cea mai mare masura, evitate, prin efectuarea la timp a tratamentului cu imunoglobuline specifice.

Surse:

  • my.clevelandclinic.org;
  • www.science.org.au;
  • www.urmc.rochester.edu;
  • www.oneblood.org