Melanomul este o forma de cancer de piele cu punct de plecare in melanocite, celule care produc pigmentul pielii, localizate adanc in epiderm sau in alunitele de suprafata. Desi reprezinta mai putin de 5% din toate cazurile de cancer de piele, melanomul este responsbil de majoritatea deceselor datorate cancerului de piele. In 2013 s-au diagnosticat in Statele Unite aproximativ 76,690 de cazuri noi de melanom. Daca nu este depistat precoce si tratat, melanomul se poate intinde (metastaza) la ganglionii limfatici si la organelor interne. Plamanii si ficatul sunt tinte frecvente.
Numarul cazurilor de melanom este in crestere de cel putin trei decenii. Acest tip de cancer este de 20 de ori mai frecvent la oamenii albi, comparativ cu afro-americanii. Per ansamblu, riscul de a face melanom este de aproximativ 2% pentru albi (unul din 50), dar este mult mai mic pentru persoanele cu pielea mai inchisa la culoare: de exemplu 0,1% pentru negri si 0,5% pentru hispanici.
Riscul de a dezvolta melanom este mai mare daca ai:
- par roscat sau blond
- ochi verzi sau albastri
- piele deschisa la culoare
- daca ai stat mult la soare in trecut, mai ales in copilarie
- daca mama, tata, sora sau fratele tau au fost diagnosticati cu melanom; daca una dintre aceste rude are melanom, sansele de a face melanom sunt de opt ori mai mari
Caracteristici ale pistruilor sau alunitelor care cresc riscul de melanom:
- o noua alunita care apare dupa varsta de 30 de ani
- o noua alunita care apare la orice varsta, daca se gaseste pe o zona foarte rar expusa la soare
- aparitia unei schimbari la o alunita deja existenta
- una sau mai multe alunite atipice - alunite care arata ca un „ou in tigaie” sau alunite care sunt mai inchise la culoare decat altele sau prezinta margini sau forme neregulate
- 20 sau mai multe alunite cu diametrul mai mare de 2 milimetri
- 5 sau mai multe alunite mai mari de 5 milimetri (mai mari decat un bob de mazare)
- pistrui cauzati de expunerea la soare
Simptomele melanomului
Fii atent la Regula ABCDE:
A de la asimetrie
B de la borduri (margini) neregulate
C de la culoare: diferite nuante de cafeniu, maro, albastru sau negru
D de la diametru: de marimea unui bob de mazare sau mai mare (poate fi mai mica in stadiile incipiente)
E de la evolutie: o alunita care arata diferit fata de celelalte sau care se schimba in timp
Melanomul are mai multe caracteristi distinctive pe care expertii le numesc Regula ABCDE: o alunita sau excrescenta este considerata suspecta in cazul in care este asimetrica, ceea ce inseamna ca fiecare jumatate a formatiunii arata diferit fata de cealalta; daca marginile acesteia sunt neregulate sau imprecise; in cazul in care culoarea acesteia este neobisnuita; daca diametrul este mai mare de 6 milimetri, aproximativ de marimea unui bob de mazare; sau in cazul in care aceasta a evoluat, s-a extins sau s-a schimbat in orice fel. O alunita sau o formatiune care prezinta oricare dintre aceste caracteristici ar trebui sa fie examinata de medicul dermatolog.
Dermatologii folosesc de obicei dermatoscopia pentru diagnosticarea cancerului de piele. Un dermatoscop este un mic microscop portabil, care se plaseaza aproape de sau usor pe piele pentru a vedea modelul de pigmentare al leziunii. Dermatoscopia permite medicilor sa vada detalii suplimentare care nu se vad cu ochiul liber, ajutand la diferentierea alunitelor suspecte de alte leziuni pigmentate.
Tratamentul melanomului malign
In cazul in care o formatiune sau o alunita arata ca un melanom, medicul dermatolog va efectua o biopsie pentru a confirma diagnosticul. Acest lucru presupune indepartarea fie a unui esantion din tesut, fie a intregii formatiuni impreuna cu o portiune din pielea care o inconjoara si examinarea tesutului la microscop pentru a determina daca este vorba de cancer. In functie de cat de adanc este melanomul, este posibil sa fie necesara inlaturarea de tesut suplimentar. In unele cazuri, este posibil sa fie eliminati si ganglionii limfatici. O procedura numita biopsia ganglionului limfatic santinela poate spune daca ganglionul limfatic cel mai apropiat de tumora contine celule canceroase. In acest caz, indepartarea chirurgicala imediata a ganglionilor limfatici din vecinatate poate creste sansele de supravietuire.
In plus fata de interventia chirurgicala, tratamentul pentru melanom include imunoterapia (care intareste sistemul imunitar impotriva cancerului), chimioterapia si radioterapia. Tratamente mai noi, asa-numitele tratamente tinta, includ medicamente care vizeaza modificari genetice observate la oameni cu anumite forme de melanom. De exemplu, aproape jumatate din cazurile de melanom prezinta modificari genetice (mutatii) ale unei gene numita BRAF, care transmite semnale melanocitelor sa creasca si sa se divida rapid. Medicamentele care inhiba gena BRAF, cum ar fi vemurafenibul (Zelboraf) si dabrafenibul (Tafinlar) si alte proteine inrudite sunt acum disponibile pe piata.
Aproximativ 84% din persoanele sunt diagnosticate cu melanom in stadiul I sau melanom localizat, ceea ce inseamna ca boala nu s-a raspandit dincolo de zona initiala. Pentru acestia, rata de supravietuire la cinci ani este de aproximativ 98%. Insa, in cazul in care cancerul se extinde in zonele din apropiere, rata de supravietuire scade intre 62% si 76%. Ca si in cazul celorlalte forme de cancer, daca tumora s-a extins la organele indepartate, gradul de supravietuire per ansambul este mai mic, de aproximativ 16%.
Text: www.health.harvard.edu