Infectiile virale ale cailor respiratorii superioare (IACRS) sunt infectii virale autolimitate, simptomele cele mai des intalnite fiind stranutul, obstuctia nazala, rinoreea, usturimea in gat, tusea, febra, durerile de cap, durerile musculare si astenia fizica.
IACRS sunt cauzate de peste 100 de serotipuri ale rhinovirusului, dar si de adenovirusuri, virusuri gripale si paragripale.
Cum se manifesta infectiile virale ale cailor respiratorii superioare (IACRS)
La sugari si copilul mic simptomele pot fi mai prelungite si mai acute, deoarece imunitatea lor este mai scazuta (maturarea sistemului imunitar se produce spre varsta de 8-10 ani). Intre ziua a 2-a si a 4-a de la debut , simptomele ating un varf al evolutiei, urmand sa descreasca intre ziua a 10-a si a 14-a. La unii copii, tusea poate persista, cu frecventa mai redusa, 3-4 saptamani.
La copilul mare si adolescent, evolutia IACRS este de aproximativ 7 zile, dar poate fi mai lunga la cei cu boli cronice pulmonare, ca de exemplu astmul bronsic si la fumatori.
Exacerbarea simptomelor manifestata cu dificultate in respiratie, refuzul alimentatiei, varsaturi frecvente indica aparitia unor complicatii, situatie in care reevaluarea copilului este absolut necesara.
Cum se trateaza infectiile virale ale cailor respiratorii superioare (IACRS)
Tratamentul infectiilor virale respiratorii necomplicate include mentinerea unui nivel crescut de hidratare cu ingestia de lichide calde (ceai, supa de pui - iar la copilul mare este benefica supa de oase), desfundarea nasului (suflarea narilor alternativ, nu ambele deodata), pozitionarea sugarului si copilului mic cu capul mai sus, spalaturi nazale cu solutie salina (instilatii cu seringa sau pipeta la sugar si copilul mic) si spray-uri nazale la copilul mare. Umidifierea atmosferei si nebulizari cu solutie salina sunt, de asemenea, masuri eficiente. Nu se recomanda, indeosebi la copilul mic, inhalatii cu vapori calzi, care pot declansa vasodilatatia mucoasei nazale, inclusiv arsuri.
Febra
Febra este unul dintre simptomele care ingrijoreaza cel mai frecvent familia. Disconfortul general produs de febra determina agitatie sau somnolenta, lipsa apetitului, dureri abdominale sau cefalee. Folosirea antitermicelor este indicata in dozele potrivite greutatii si varstei copilului. Medicatia trebuie insotita de hidratare, impachetari, umidifierea atmosferei si temperatura mediului ambiant potrivita.
Tusea
Tusea este un alt simptom care ingrijoreaza familia. Tusea tulbura atat somnul copilului, cat si pe cel al membrilor familiei, scade performantele diurne ale copilului (care este iritat si are un apetit redus). Acest simptom este un raspuns fiziologic la iritatia si inflamatia cailor respiratorii si rolul sau este de a elimina secretiile din tractul respirator. Ca urmare, suprimarea tusei va avea ca rezultat retentia secretiilor si obstructia cailor respiratorii. Tusea neinsotita de dificultati in respiratie, de stare generala alterata sau alte simptome, nu trebuie suprimata. Se iau in considerare complicatiile, cand tusea devine mai severa pe parcursul evolutiei sau persista mai mult de 2 saptamani, fara ameliorari.
Studii efectuate pe cateva sute de copii cu varsta intre 1-5 ani, au concluzionat ca mierea, administrata inainte de somnul de noapte, este un bun antitusiv. La sugari, mierea este contraindicata datorita riscului botulismului.
Prevenirea IACRS virale poate fi realizata prin masuri simple, una din cele mai bune metode fiind igiena mainilor si evitarea atingerii cu mana a nasului, gurii si ochilor. Copiii trebuie educati sa tuseasca in batista de unica folosinta sau in unghiul format dintre brat si antebrat, pentru a evita raspandirea virusurilor in palme, mai ales atunci cand nu-si pot dezinfecta mainile.
Profilaxia cu vitamina C in sezonul rece, cel putin 200 mg/zi, scurteaza durata bolii, ca si administrarea de vitamina D care reduce severitatea racelilor.
Text: Dr. Cristiana Mirica, Medic Primar Pediatru