Boala Lyme

Boala este cauzata de o spirocheta (un tip de bacterie de forma spiralata), Borrelia burgdorferi, care se transmite prin muscatura de capusa. Capusa vectoare cel mai frecvent intalnita in zona Romaniei apartine speciei Ixodes ricinus. In Statele Unite, este frecventa capusa de caprioara, Ixodes scapularis. Ciclul de viata al capusei presupune existenta a trei gazde, mamifere mari si mici, si trecerea succesiva, din faza de larva, in cea de nimfa si apoi de adult. Femela adult depune oua care se transforma in larve si ciclul se reia. Caprioarele sunt gazde pentru capusele adulte, dar nu transporta Borrelia. Alte mamifere, ca de exemplu cainii, pot fi gazde incidentale si pot sa dezvolte boala Lyme. In Europa, oile gazduiesc capusa, dar nu fac boala.

Odata intrata in piele la locul de muscatura, B. Burgdorferi migreaza local dupa 3-30 de zile in pielea din jurul muscaturii si apoi se raspandeste prin limfa si sange in ganglionii limfatici, respectiv alte organe sau alte locatii la nivelul pielii.

Activitatile in aer liber, in zone cu padure, tufisuri, iarba inalta sau multe frunze pot creste riscul de a fi muscat de capuse.

Boala Lyme netratata poate produce o gama variata de semne si simptome, in functie de stadiul infectiei.

Boala Lyme are 3 forme/stadii:

• Boala Lyme incipienta, localizata (stadiul I)
• Boala Lyme diseminata (stadiul II)
• Boala Lyme cronica (stadiul III sau tardiv)

Formele initiale si tardive sunt separate printr-un interval asimptomatic.

Boala Lyme incipienta, localizata (stadiu I)

Manifestarile din stadiul I apar la 3-30 de zile (in medie 7-10 zile) dupa muscatura capusei.

• Eritema migrans (eritemul migrator)
• Markerul clinic cel mai fidel al bolii este „eritema migrans” sau „eritemul migrator”, leziunea initiala care apare la 75% dintre pacienti. Leziunile anulare eritematoase aparute la cateva ore dupa intepatura capusei reprezinta reactii de hipersensibilizare si nu sunt catalogate drept eritem migrator.
• Apare dupa 3-30 (in medie, ziua 7) de zile de la muscatura de capusa
• Initial este sub forma de macula (pata) sau papula (eruptie usor reliefata) rosie, de obicei localizata la nivelul zonei proximale a unui membru (coapsa, fesa sau axila) sau a trunchiului.
• Ulterior, eruptia se extinde, formand o leziune mare, rotunda, deseori cu decolorare centrala partiala. Leziunea singulara trebuie sa atinga un diametru de minim 5 cm, insa poate sa se extinda pana la 30 cm.
• Dureaza cateva saptamani (in medie 3-4 saptamani).

Sindrom pseudo-gripal

La majoritatea pacientilor, eritemul migrator este acompaniat de alte manifestari acute, de tip pseudo-gripal. Aceste manifestari pot dura cateva saptamani si au frecvent un caracter intermitent. Din cauza ca manifestarile sunt nespecifice, diagnosticul de boala Lyme este frecvent omis, daca nu exista un indice mare de suspiciune.

• Stare generala proasta
• Oboseala
• Frisoane
• Febra
• Cefalee
• Redoare de ceafa
• Mialgii
• Artralgii

Boala Lyme diseminata (stadiul II)

Manifestarile din stadiul II apar la cateva saptamani pana la peste un an de la infectia initiala. Bacteria se poate raspandi prin vasele de sange si limfatice catre alte tesuturi: alte structuri ale pielii, sistemul nervos, musculo-scheletal si inima si determina o mare varietate de manifestari clinice.

Semne si simptome generale, pseudo-gripale, mai severe decat in primul stadiu:

• Eruptii cutanate multiple, asemanatoare eritemului migrator, dar mai mici decat leziunea initiala
• Manifestari neurologice. Apar la aproximativ 15% dintre pacienti, in decurs de saptamani sau luni dupa eritemul migrator si dureaza cateva luni si dispar complet, de regula. Cele mai frecvente sunt: meningita sau meningoencefalita, paralizia Bell, paralizia altor nervi cranieni, etc.
• Manifestari cardiace. Apar la aproximativ 8% dintre pacienti, la cateva saptamani dupa eritemul migrator. Se manifeste prin bloc atrioventricular si rar miopericardita.
• Manifestari musculo-scheletale: atacuri scurte de artrita, cu durere si tumefactie, in special la nivelul genunchiului sau altor articulatii mari, recurente, timp de saptamani/luni (uneori urmate de artrita cronica la nivelul uneia sau mai multor articulatii)

Boala Lyme cronica (stadiul III)

Apare dupa cativa ani de la infectia initiala.

• Artrita Lyme. Este rara in Europa si mai frecventa in America de Nord. Se manifesta tipic ca mono sau oligoartrita, cu caracter intermitent, la nivelul articulatiilor mari, mai ales genunchi.
• Acrodermatita cronica atrofica. Este o leziune fibrozanta progresiva a pielii, probabil cea mai comuna manifestare clinica din stadiul tardiv in Europa. Apare de regula la nivelul membrelor inferioare, debutand cu o pigmentare albastruie a pielii, urmata de o atrofie progresiva a epidermului: pielea devine subtire, stralucitoare, asemanatoare hartiei.
• Sindroame neurologice cronice. Fie o polineuropatie, fie o afectare a sistemului nervos central, o encefalopatie discreta, cu tulburari de dispozitie, de memorie si somn.

Diagnosticul depinde de prezenta manifestarilor tipice. Un rash clasic de tip eritem migrator sugereaza puternic boala Lyme, in special daca este sustinut si de alte elemente, cum ar fi o muscatura recenta de capusa, drumetii in zone endemice si simptome sistemice tipice. In absenta eruptiei, diagnosticul este mai dificil din cauza naturii schimbatoare a simptomelor care adesea sunt discrete.

Analize de laborator

Anticorpii specifici anti-Borrelia de tip Ig M si Ig G sunt cele mai folosite teste in diagnosticul bolii Lyme. Titrurile de anticorpi din faza acuta si de convalescenta pot fi utile.

Centrul pentru prevenirea si controlul bolilor (CDC) din Statele Unite recomanda in prezent un algoritm de testare in doi pasi pentru a creste acuratetea testelor.

Ambii pasi sunt necesari si pot fi realizati utilizand aceeasi proba de sange. Daca primul test - testul imunoenzimatic (ELISA) - este negativ, nu se recomanda alte teste. Daca este pozitiv sau indeterminat (uneori denumit „echivoc”), al doilea test (Wester blot) trebuie efectuat. Acest test are o specificitate mare, ceea ce inseamna ca va fi pozitiv doar la persoanele care sunt intr-adevar infectate. Rezultatul general este pozitiv numai atunci cand primul test este pozitiv (sau echivoc) si al doilea test este pozitiv (sau pentru unele teste echivoc).

Tratamentul cu antibiotice administrat cat mai precoce este cel mai eficient, pacientii vindecandu-se rapid si complet. In stadiul tardiv de boala, antibioticele distrug bacteriile, ameliorand artrita la cei mai multi pacienti. La copii, tratamentul este tot cu antibiotice, dozele fiind ajustate in functie de greutate. Durata tratamentului nu a fost stabilita experimental, iar recomandarile variaza in literatura de specialitate, in general fiind de 14-21 zile.

Prevenirea muscaturii de capusa

Pentru a preveni accesul capusei la piele, urmatoarele masuri ar putea fi utile:

• Drumetia pe drumuri si poteci batatorite
• Strangerea pantalonilor in sosete si ghete
• Purtarea de camasi cu maneca lunga
• Aplicarea de anti-insecticide cu DEET (dietiltoluamida) pe suprafata pielii. De asemenea, permetrinul, care se poate aplica doar pe haine, distruge capusele.

Indepartarea capuselor de pe piele

Nimfele de capusa care afecteaza oamenii sunt mici si dificil de observat. Odata atasate de piele, ele se hranesc cu sange timp de mai multe zile. De obicei, transmiterea de B. Burgdorferi apare dupa ce capusa a ramas pe piele > 36 de ore. Acest timp este necesar migrarii bacteriilor din intestinul capusei catre glandele salivare, de aici fiind inoculate odata cu saliva la locul muscaturii. Ca urmare, cautarea cu atentie a capuselor dupa o eventuala expunere si indepartarea lor pot preveni infectia.

Indepartarea capuselor se va efectua astfel:

• Este important sa fie cautate activ capusele, mai ales in zonele de piele cu par si la copii.
• Capusele voluminoase trebuie indepartate cu grija si nu strivite intre degete.
• Corpul capusei nu trebuie luat cu mana sau strivit.
• Cea mai buna metoda de a extrage a capusei este de o prinde de cap si nu de corp. In acest fel, riscul de a elimina mai multe bacterii in organism este mult mai mic.
• Tragerea gradata de capul capusei cu o penseta mica permite extragerea capusei.
• Locul de unde a fost indepartata capusa trebuie tamponat cu alcool medicinal.
• Vaselina, alcoolul si alte substante iritante nu sunt eficiente pentru a indeparta capusa si nu trebuie folosite. De asemenea, nu este recomandat sa folosesti caldura sau flacara de la o bricheta pentru a scoate capusa.