Sindromul de tunel carpian

Tunelul carpian este un canal ingust la nivelul incheieturii mainii. Baza si partile laterale ale acestui tunel sunt formate din oasele de la nivelul mainii, iar partea superioara este reprezentata de ligamentul transvers carpian, o structura puternica care tine impreuna canalul. Similar unui tunel, prin acest spatiu  trec nervul median si 9 tendoane:

• Nervul median este raspunzator de sensibilitatea majoritatii degetelor de la mana: degetul mare, index, degetul mijlociu si jumatatea laterala a degetului inelar, precum si de miscarea degetului mare si a mainii
• Tendoanele sunt structuri asemanatoare unor corzi care conecteaza muschii antebratului de oasele mainii. Permit degetelor sa se indoaie.

Sindromul de tunel carpian apare cand nervul median este iritat sau comprimat la trecerea prin canalul carpian.

In marea majoritate a cazurilor cauza este necunoscuta.

Activitati care necesita flexia si extensia repetitiva a incheieturii mainii pot contribui la aparitia sindromului de canal carpian. Sindromul apare frecvent la utilizatorii de computer, pianisti, violonisti, sculptori, tipografi, constructori care utilizeaza ciocanul electric, lucratori pe linia de asamblare, casieri, etc., precum si la anumiti sportivi (gimnasti, ciclisti, jucatori de golf, tenis, alpinisti, etc.)

De asemenea, unii factori individuali, cum ar fi dimensiunea si forma incheieturii mainii si forma nervului median, pot cauza dezvoltarea sindromului de tunel carpian. Afectiunea este de 3 ori mai frecventa la femei din cauza ca tunelul carpian este, in general, mai mic comparativ cu cel al barbatilor.

Tunelul carpian fiind o structura care nu este expansibila, orice conditii sau afectiuni care cresc presiunea in acest spatiu vor duce la compresia nervului median:

• Poliartrita reumatoida, alte tipuri de artrita a mainii, artroza, fractura la acest nivel
• Diabet zaharat
• Hipotiroidism
• Acromegalie
• Amiloidoza
• Edem la nivelul tunelului carpian indus de sarcina

• Simptomele clasice ale sindromului de canal carpian sunt durerea cu caracter mocnit sau ca o arsura, cu amorteala si furnicaturi la nivelul fetei palmare si al degetului mare, indexului, degetului mijlociu si jumatatii laterale a degetului inelar - acesta este teritoriul de distribuitie al nervului median.
• Un simptom precoce tipic este trezirea pacientului in timpul noptii cu senzatie de amorteala sau durere la acest nivel. In timpul zilei, aceste simptome apar cand pacientul face activitati care necesita o flexie sau o extensie accentuata sau miscari repetitive de flexie-extensie la nivelul incheieturii pumnului.
• Durerea si amorteala de la nivelul mainii pot iradia in antebrat sau pe fata palmara a pumnului.
• Simptomele se pot ameliora daca pacientul scutura de cateva ori mana sau schimba pozitia acesteia.
• Alte manifestari care pot aparea sunt tumefierea (umflarea)  mainii, iar tegumentele pot fi uscate sau reci.
• In stadiile tardive, amortelile pot deveni permanente si apar si deficite motorii cu scaderea progresiva a fortei musculare. Pacientul isi pierde dexteritatea manuala, ca de exemplu nu mai poate face miscari delicate (sa se inchida la nasturi) sau scapa cu usurinta obiectele din mana.  

Sindromul de tunel carpian este diagnosticat pe baza descrierii simptomelor si a examenului fizic. Medicul neurolog va verifica daca exista o scaderea a sensibilitatii sau o slabiciune musculara la nivelul zonei de mana afectata, daca exista semne de artroza sau daca exista acumulare de lichid (edem) in anumite parti ale corpului, incluzand mainile.

Medicul va efectua anumite teste specifice:

• Testul Tinel - lovirea usoara cu degetele a zonei palmare a pumnului, deasupra locului de trecere a nervului median, reproduce aparitia furnicaturilor si amortelii in teritoriul de distributie a nervului median
• Testul Phalen - aparitia simptomelor la flexia fortata a pumnului la 90 de grade timp de 1 minut
• Testul de compresie nervoasa - aplicarea de catre medic a unei presiuni cu doua degete la nivelul tunelului carpian timp de 1 minut cu aparitia simptomelor in acelasi teritoriu

Diagnosticul pozitiv al sindromului de canal carpian se face cu ajutorul examenului electromiografic (EMG) si al studiilor de conducere nervoasa, care confirma diagnosticul, evalueaza severitatea afectarii nervului, ghideaza tratamentul si masoara eficienta acestuia si exclud alte tipuri de neuropatii periferice.

Ecografia de parti moi poate fi utila pentru confirmarea diagnosticului, aratand cresterea in dimensiuni a nervului median.

Radiografia de pumn este utila pentru a exclude o boala articulara degenerativa (artroza) sau o fractura la acest nivel.

De asemenea, daca medicul suspicioneaza o boala reumatologica, afectarea tiroidei sau diabet, poate recomanda analize de sange cum ar fi VSH, glicemie, hormoni tiroidieni si factorul reumatoid.

Sindromul tunelului carpian poate fi tratat in doua moduri: non-chirurgical (conservator) si chirurgical, fiecare metoda avand avantaje si dezavantaje. Frecvent, tratamentul non-chirurgical este folosit in cazuri mai putin severe si permite pacientului sa-si continue activitatile zilnice fara intrerupere. Interventia chirurgicala este indicata in cazuri severe si are rezultate foarte bune. Majoritatea pacientilor se vindeca complet, doar un mic procent vor avea o afectare permanenta a nervului median.

Tratament non-chirurgical

• Folosirea unei atele (orteza) pentru incheietura pumnului montata in pozitie neutra (usoara flexie de pumn), mai ales noaptea. Folosirea permanenta a ortezei aduce o imbunatatire mai mare a simptomelor, dar este mai greu tolerata. Pacientul va observa o ameliorare maximala a simptomelor dupa 2-3 saptamani de purtare a ortezei.
• Administrarea de analgezice usoare (paracetamol, ibuprofen, naproxen) in asociere cu orteza
• Injectii cu corticosteroizi in tunelul carpian
• Comprese cu gheata in perioadele dureroase  
• Exercitii fizice specifice la nivelul mainii si articulatiei pumnului
• Ajustarea mediului de lucru si evitarea activitatilor agravante, atunci cand este posibil
• Perioade lungi de repaus al pumnului, mai ales atunci cand profesia implica pozitii prelungite sau repetitive de flexie-extensie a pumnului
• Tratamentul adecvat al acelor afectiuni (diabet, hipotiroidie) care pot cauza si agrava sindromul de tunel carpian

Tratament chirurgical

Daca simptomele deranjante persista sau reapar sau daca slabiciunea musculara a mainii sau atrofia tenara (a muschilor din dreptul degetului mare) se agraveaza, se recomanda tratament chirurgical: decompresia chirurgicala a tunelului carpian prin tehnici clasice sau endoscopice.

Scopul interventiei chirurgicale este de a mari dimensiunea tunelului pentru a reduce presiunea asupra nervului si tendoanelor care trec prin acel spatiu. Acest lucru se face prin taierea (eliberarea) ligamentului carpian transversal care acopera tunelul carpian la baza palmei.

Sindromul tunelului carpian poate fi dificil de prevenit deoarece pot exista o multitudine de activitati diferite in viata de zi cu zi a unei persoane, incat preventia poate fi o provocare.

Totusi, te-ar putea ajuta urmatoarele metode preventive:

• Modifica felul in care stai si executi miscarile la locul de munca - mai ales in ceea ce priveste asezarea corecta si asezarea mainilor si a incheieturii mainii
• Tine articulatia pumnului dreapta cand manevrezi instrumente sau scule. Asigura-te ca intrumentele nu sunt prea mari pentru mainile tale
• Daca faci acelasi tip de activitate repetitiv, incearca sa nu indoi, extinzi sau sa rasucesti articulatia pumnului pentru perioade lungi de timp
• Evita sa indoi (sa flexezi) si sa extinzi articulatia pumnului in mod repetat
• Redu miscarea de apucare in forta si/sau repetitiva atunci cand folosesti incheietura mainii intr-o pozitie flexata
• Nu sta cu pumnul pe o suprafata dura pentru o perioada lunga de timp
• Nu lucra cu bratele prea apropriate sau prea indepartate de corp
• Lucreaza alternativ cu mainile
• Fa pauze frecvente, la fiecare 15 minute, atunci cand folosesti repetitiv mana, astfel incat mana si articulatia pumnului sa se relaxeze
• Fa exercitii de intindere si de conditionare la nivelul mainii inainte si dupa astfel de activitati
• Daca folosesti tastatura mult timp, regleaza inaltimea scaunului astfel incat antebratele sa fie la acelasi nivel cu tastatura si sa nu fie nevoie sa-ti flexezi incheieturile mainilor pentru a tasta - pozitie „neutra” la nivelul articulatiei pumnului
• Dormi pastrand articulatia pumnului dreapta
• Mergi regulat la controalele medicale si urmeaza intocmai tratamentul recomandat daca ai anumite afectiuni care pot cauza sindromul de tunel carpian
• Pentru a preveni sindromul de tunel carpian indus de sport, discuta cu antrenorul si cu medicul de medicina sportiva despre ce modalitati eficiente exista

Se comercializeaza multe produse, cum ar fi suporturile pentru incheietura mainii atunci cand tastezi la computer, care se presupun ca ar ameliora simptomele sindromului de tunel carpian. Nu este insa dovedit ca aceste produse previn intr-adevar problemele de la nivelul incheieturii mainii. La unele persoane astfel de dispozitive ar putea functiona, in timp ce la altele nu au niciun efect.

Surse de informatii:

www.health.harvard.edu
www.familydoctor.org
www.emedicine.medscape.com
www.aans.org  
www.hopkinsmedicine.org  
www.my.clevelandclinic.org
www.msdmanuals.com    

Text: Dr. Ileana Andrescu, Senior Medical Content Writer