Urocultura (cu antibiograma)

Urocultura este un test de laborator frecvent utilizat, care detecteaza daca intr-o proba de urina exista germeni patogeni, de tipul bacteriilor sau ciupercilor, care pot cauza infectii ale tractului urinar (ITU). 
Termenul de urocultura semnifica literal cultura urinei. Cultura este termenul medical pentru cresterea microorganismelor, precum bacteriile si ciupercile, intr-un cadru de laborator.

Procedura consta in transferul unor esantioane din urina pe medii de cultura pentru microorganisme, imbogatite cu nutrienti, numite placi de agar (un strat subtire de gel nutritiv). Placile de agar vor fi incubate (pastrate) la o temperatura similara cu cea a corpului uman. Orice microorganisme prezente in proba de urina vor creste in urmatoarele 24 pana la 48 de ore sub forma de mici colonii circulare. 
Prezenta coloniilor microbiene indica o infectie in sistemul urinar si permite medicului de laborator sa detecteze cu precizie nu numai tipul agentului cauzal, dar si sa il testeze pentru sensibilitatea la antibiotice sau antifungice (antibiograma) pentru aplicarea unui tratament eficient.
 

Urina este fluidul excretat de rinichi care contine nu numai apa, ci si o serie de substante excedentare, toxice sau deseuri rezultate in urma proceselor metabolice ale organismului, care trebuie eliminate pentru ca organismul sa functioneze adecvat.  

In mod normal, tractul urinar si urina sunt sterile, nu contin agenti patogeni. Exceptia o constituie portiunea finala a uretrei care poate fi colonizata la nivel terminal cu bacterii provenite de la nivelul perineului (regiunea genitala dintre vagin/ penis si anus). De aceea, cu cat hidratarea este mai buna si mictiunile mai frecvente, cu atat aceasta portiune este spalata si microbii sunt impiedicati sa stagneze sau sa inainteze spre vezica urinara.

Cel mai adesea, infectiile tractului urinar apar atunci cand bacteriile isi fac drum de la nivelul uretrei spre vezica urinara, uretere si rinichi. Femeile sunt mai predispuse la infectii ale tractului urinar deoarece au uretra mult mai scurta, situata in proximitatea vaginului si aproape de orificiul anal, ceea ce face ca bacteriile sa se strecoare mai usor in corpul unei femei dupa ce a facut sex sau a folosit baia, in special daca toaletarea zonei nu este efectuata corect. 

Anumite afectiuni pot creste, de asemenea, riscul unei infectii ale tractului urinar, inclusiv diabet, constipatie, pietre la rinichi, prostata marita la barbati, boli neurologice, stari de imunodepresie, precum si interventii chirurgicale ale tractului urinar.

Majoritatea infectiilor urinare sunt cauzate de Escherichia coli ( E. coli ), una dintre cele mai comune bacterii umane. Alte bacterii identificate frecvent sunt Proteus, Klebsiella si Staphylococcus saprophyticus. 

Desi infectiile de tract urinar sunt in majoritate necomplicate si au un tratament simplu, lasate nediagnosticate pot avansa de la vezica (cistita) prin uretere pana la rinichi. O pielonefrita (infectie a rinichilor) este mai periculoasa si poate provoca leziuni renale ireversibile sau chiar poate duce la septicemie, punand viata pacientului in pericol. 

Simptomele tipice ale infectiilor urinare constau in dificultate la urinare (disurie), usturimi la urinat, mictiuni frecvente (polakiurie), urini cu aspect tulbure si miros modificat, posibil febra daca infectia a ajuns la rinichi. In situatia varstnicilor, pacientilor imunodeprimati sau cu multe comorbiditati, precum si la copii, simptomatologia poate lipsi, fiind prezenta doar bacteriuria (bacterii in urina) sau manifestarile pot fi de tip nespecific (febra, tulburari digestive, scadere in greutate).
 

• Prezenta leucocitelor, bacteriuriei (bacterii vizibile la microscop) si/sau a nitratilor in sumarul de urina (indicatori sugestivi pentru infectie urinara)
• Istoric de infectii urinare frecvente sau greu de tratat 
• Sarcina 
• Varsta sub 3 ani 
• Diabet zaharat
• Chirurgie/cistoscopie urologica recenta 
• Vezica neurogena
• Probleme la drenarea completa a vezicii urinare, mai ales daca folositi un cateter urinar pentru a drena urina
• Boala renala stabilita sau transplant renal 
• Prostata marita de volum
• Probleme genito-urinare (nefrolitiaza, calculi ai vezicii urinare sau anomalii anatomice de dezvoltare) 
• Esecul tratamentului pentru cistita necomplicata 
• Relatii sexuale frecvente, in special cu noi parteneri sau daca utilizati spermicide
• Sistem imunitar slabit din cauza bolilor autoimune, a transplantului de organe sau a tratamentelor pentru cancer
• Persoane varstnice, imobilizate la pat sau cu afectiuni neurologice

In timpul sarcinii, chiar daca nu exista simptome, se poate efectua un screening pentru bacterii in urina, de regula in primul trimestru de sarcina, deoarece acestea ar putea afecta sanatatea si dezvoltarea fatului.
 

Medicul va solicita acest test atunci cand ai semne sau simptome care indica posibilitatea unei infectii de tract urinar (ITU) sau cand analiza de urina (numita sumar de urina) indica probabilitatea unei ITU.

Unele semne si simptome care sugereaza ca ai putea avea o infectie urinara sunt:

• Durere si senzatia de arsura la urinare
• Nevoie imperioasa si frecventa de a urina, desi elimini la fiecare mictiune foarte putina urina
• Mictiunile apar si in timpul noptii si iti afecteaza somnul
• Urina cu aspect tulbure si miros puternic
• Senzatia de presiune in abdomenul inferior
• Posibil, uneori, striuri de sange in urina 

Atunci cand ITU este severa sau s-a extins la rinichi, pot aparea dureri lombare cu iradiere spre abdomenul inferior, febra mare, frisoane, greata sau varsaturi.

Daca esti insarcinata, chiar daca nu ai simptome, este necesar sa faci un screening pentru depistarea bacteriilor in urina, deoarece acestea ar putea afecta nu numai sanatatea ta, dar si dezvoltarea fatului.
 

Pregatire pentru recoltare

Este important ca urocultura sa fie efectuata ori inainte de inceperea unui tratament antibiotic, ori  la  cel putin 5-7 zile de la ultima doza de antibiotic, pentru a nu afecta acuratetea rezultatului.  

Urina se recolteaza in recipiente sterile prevazute cu capac (urocultor) sau pungi sterile de unica folosinta pentru sugari. 

Daca nu poti trimite proba in cel mult 2 ore la laborator, ar trebui sa o pastrezi la frigider la o temperatura de 2-8ºC.

Pentru adulti

• Recoltarea urinei pentru urocultura se face din prima urina de dimineata sau dupa cel putin 4 ore de la ultima mictiune. 
• Se face toaleta atenta a regiunii urogenitale cu apa si sapun (fara substante sau solutii dezinfectante) si se clateste bine. Poti eventual sterge regiunea cu un prosop curat sau compresa sterila. La barbati se recomanda ca toaleta locala sa se efectueze cu decalotarea glandului.
• Desfa recipientul steril si pune capacul cu fata in sus, fara sa il atingi. Asigura-te ca recipientul steril nu va intra in contact cu pielea, mucoasa sau parul pubian. 
• Lasa primele picaturi de urina sa curga in toaleta si, fara sa opresti evacuarea urinei, colecteaza direct in recipientul steril urina din jetul mijlociu (cca 20 ml de urina). Aceasta este urina care provine de la nivel vezical, necontaminata cu germenii din uretra terminala. 
• Pentru femei se recomanda departarea labiilor pentru ca urina sa nu intre in contact cu portiunea vulvara si eventualele secretii vaginale. Pentru un rezultat si mai exact, unii specialisti recomanda introducerea unui tampon intravaginal anterior recoltarii urinei, pentru a preveni orice contaminare a probei cu flora vaginala.
• La sfarsitul recoltarii, infileteaza capacul strans pe urocultor, fara sa il atingi in interior, pentru evitarea scurgerii urinei si contaminarii acesteia. Trimite proba imediat la laborator sau pastreaz-o la frigider. 

Pentru sugari

• Se spala zona urogenitala cu apa si sapun si se tamponeaza cu comprese sterile pentru a se usca.
• Se fixeaza punguta sterila prin intermediul benzilor adezive in jurul orificiului urinar. Punga este bine fixata daca orificiul urinar se afla in interiorul acesteia. Se verifica fermitatea aderarii benzilor de fixare la tegumentul copilului pentru a se evita scurgerea urinei pe langa punga si contaminarea acesteia.
• Dupa recoltare, punga se dezlipeste de tegumentul copilului si cele doua benzi adezive se lipesc intre ele asigurandu-se astfel inchiderea pungii. Este recomandat ca punga sa se transporte la laborator in interiorul unui urocultor steril pentru adulti.
   

Rezultatele uroculturii sunt adesea interpretate impreuna cu rezultatele analizelor de urina, deoarece probele de urina sunt uneori contaminate cu flora normala a pielii sau vaginului.

Urocultura pozitiva – In mod normal, cresterea unui singur tip de bacterii si a unui numar mare de colonii este considerata un rezultat pozitiv. 
Daca urocultura este pozitiva, se efectueaza o antibiograma, care serveste drept ghid pentru stabilirea celui mai bun tratament antibiotic. 

Desi exista o mare varietate de microorganisme care pot provoca o ITU, in cele mai multe cazuri bacteria responsabila este Escherichia coli ( E.coli ), o enterobacterie care se gaseste de obicei in mod natural in intestin si in fecale.

Alte bacterii care pot provoca o ITU cu o frecventa relativa sunt:

• Proteus.
• Klebsiella.
• Enterobacter.
• Stafilococ.
• Acinetobacter.

Uneori, infectiile urinare pot fi cauzate de ciuperci , cum ar fi Candida albicans .

Urocultura negativa: O cultura care nu prezinta crestere la 24 sau 48 de ore indica, de obicei, ca nu exista infectie. Cu toate acestea, daca simptomele persista, poate fi util sa repetati cultura dintr-o alta proba. 

Contaminare: Daca in cultura cresc mai multe tipuri de bacterii, este probabil ca aceasta crestere sa se datoreze contaminarii probei. Acest lucru este valabil mai ales daca microorganismele depistate includ Lactobacillus si alte bacterii vaginale nepatogene. Daca simptomele persista, medicul poate repeta cultura pe o proba recoltata in conditii mai bune. 
 

In toate punctele de recoltare ale retelei.
 

Rezultatele se elibereaza in maxim 4 zile lucratoare.