Testarea serologica in sifilis (serologie sifilis)

Analiza consta in efectuarea a doua tipuri de teste (treponemice si non-treponemice), care pot depista anticorpii din sange aparuti ca raspuns al organismului la infectia cu Treponema Pallidum, spirocheta care provoaca sifilisul.

Sifilisul este o infectie cu transmitere sexuala cauzata de o bacterie de forma spiralata, mobila (o spirocheta) denumita Treponema pallidum.

Odata patrunsa in organism, prin contact sexual, pe cale transplacentara sau extrem de rar pe cale sanguina (intepatura, transfuzie), spirocheta produce o boala care se poate intinde, uneori, de-a lungul a zeci de ani, avand manifestari diferite in functie de stadiul clinic: sifilis primar, secundar, latent si tertiar, inclusiv neurosifilis si sifilis cardiovascular.

Sifilisul primar

Incubatia (perioada de la contactul infectant la aparitia simptomelor) este in medie de 21 de zile (3-90 de zile). Initial, apare la nivelul inocularii un ulcer, numit sancru (genital, anal sau rareori, oral) care este nedureros si indurat si poate fi insotit de o marire a ganglionilor regionali. Aceasta leziune dispare spontan, fiind, adesea, ignorata.

Sifilis secundar

La cateva saptamani sau luni, o parte dintre pacientii netratati pot sesiza o eruptie cutanata maculopapulara difuza (pete rosiatice reliefate) care afecteaza trunchiul, fata, palmele si talpile. Adesea, eruptia se insoteste de o stare generala alterata, de febra, dureri de cap, musculare sau de gat, scadere in greutate, iar in formele severe se pot asocia hepatita, caderea parului (alopecie neregulata) si insuficienta renala. De asemenea, pot aparea manifestari oculare (uveita, retinita si nevrita optica) si chiar neurologice precoce (meningita aseptica, neuropatii craniene, etc).

Sifilis latent

Aceasta forma se caracterizeaza prin absenta oricaror semne sau simptome de infectie, insa testele serologice sunt pozitive. Sifilisul latent precoce a fost definit ca o infectie aparuta de mai putin de un an. Exista, de asemenea, sifilis latent tardiv (>1 an de la infectie) sau sifilis latent cu durata necunoscuta.

Sifilis tardiv (tertiar)

Semnele sifilisului tertiar apar intr-un interval de 4 – 40 ani de la sancrul initial. O dementa progresiva (pareza generala) si tabes dorsalis sunt considerate manifestarile neurologice tardive clasice ale bolii. Tabes dorsalis este o degenerare lenta a celulelor nervoase si a fibrelor nervoase care transporta informatii senzoriale catre creier. Nervii degenerati se afla in coloanele dorsale ale maduvei spinarii (portiunea cea mai apropiata de spatele corpului) si transmit informatii care ajuta la mentinerea pozitiei segmentelor corpului.

Aortita si sifilisul gumatos (leziuni nodulare care poarta numele de gome, prezente mai frecvent la nivelul pielii si oaselor) sunt alte manifestari clinice in acest stadiu.

Sifilisul congenital

Transmiterea transplacentara a sifilisului de la gravidele infectate, dupa luna a 5-a de sarcina, poate duce la manifestari septicemice care duc la moartea fatului, la nastere prematura sau produc leziuni neurologice la copil.

Exista 2 tipuri diferite de teste serologice in functie de tipul de antigen impotriva caruia sunt directionati anticorpii.

Testele treponemice

Testele treponemice detecteaza anticorpi la proteinele Treponemei pallidum.

Anticorpii specifici antitreponemici de tip IgM sunt detectabili la sfarsitul saptamanii a 2-a de infectie, pe cand cei de tip IgG apar in a 4-a saptamana de la contactul infectant. In momentul aparitiei sancrului, exista deja ambele tipuri de anticorpi specifici in sange (IgM si IgG).

Unele dintre cele mai comune teste treponemale includ:

• Testul de absorbtie fluorescenta a anticorpilor treponemici (FTA-ABS).
• Test de microhemaglutinare pentru anticorpi la Treponema pallidum (MHA-TP)
• Testul de hemaglutinare a Treponema pallidum (TPHA)
• Imunotestul enzimatic al Treponema pallidum (TP-EIA)
• Teste imunologice prin chemoluminiscenta (CLIA)

Testele nontreponemice

Testele nontreponemice sunt o metoda indirecta de diagnosticare a infectiei cu sifilis, prin faptul ca detecteaza biomarkeri care sunt eliberati in timpul leziunilor celulare care apar in urma infectarii cu spirocheta sifilisului (anticorpi anticardiolipine/ reagine, etc).

Anticorpii nespecifici se pozitiveaza dupa aproximativ 4 saptamani de infectie si dispar rapid dupa tratament.

Testele teste non-treponemice includ:

• VDRL – (abreviere de la Venereal Disease Research Laboratory). Masoara anticorpii produsi in decurs de una pana la doua saptamani dupa ce o persoana infectata dezvolta o leziune initiala.
• RPR – (abreviere de la Rapid Plasma Reagin test).  Acest test cauta anticorpul de reagina, care este adesea produs de organism ca raspuns la o infectie cu sifilis.

Titrurile VDRL/RPR sunt crescute la pacientii cu infectie acuta, reinfectie sau reactivare a unei infectii din antecedente care nu a fost tratata adecvat.  
Titrul anticorpilor specifici IgM si cel al anticorpilor nespecifici (non-treponemici) scade rapid dupa administrarea terapiei in sifilisul precoce, dar anticorpii specifici IgG persista toata viata, fiind un marker pentru infectia sifilitica in antecedente.

Protocol de testare

Ambele teste sunt utilizate pentru a confirma infectia si pentru a determina daca boala este activa.

De cele mai multe ori, testele de anticorpi nontreponemici sunt folosite pentru a depista pacientii pentru sifilis, in timp ce testele treponemice sunt folosite pentru a confirma diagnosticul pacientului.

In unele cazuri, medicul poate incepe prin screeningul pacientului cu un test de anticorpi treponemici și apoi poate confirma un rezultat pozitiv folosind un test de anticorpi nontreponemici. Acest algoritm de testare se numeste testare in secventa inversa si este recomandat mai frecvent in ghidurile recente.

Testele de serologie pentru sifilis se efectueaza:

In scop de screening (detectarea infectiei la persoane asimptomatice):

• prenatal (in trimestrul I, III si la nastere)
• premarital (obtinerea certificatului prenuptial)
• la angajare
• la donatorii de sange si de organe
• grupuri cu risc crescut (lucratori sexuali, persoane care intretin relatii cu parteneri multipli, MSM, persoane cu alte BTS, etc)

In scop diagnostic:

• In prezenta semnelor si simptomelor de infectie cu T. pallidum sau alte boli cu transmitere sexuala (gonoree, detectarea sau excluderea infectiei la pacientii HIV pozitivi)

In scop de monitorizare a raspunsului la antibioterapie

• testele non-treponemice/ treponemice se negativeaza in cazul eficientei tratamentului antibiotic.

Ar trebui sa te testezi pentru sifilis atunci cand constati ca ai simptome de sifilis sau daca partenerul tau sexual a fost recent diagnosticat cu sifilis.

Simptomele incep la doua pana la trei saptamani dupa ce ai avut un contact sexual posibil infectant si constau in:

• Ulceratie mica, nedureroasa, genitala sau in gura, anus sau rect
• Eruptie cutanata aspra, rosie, de obicei pe palme sau talpi:
• Febra, dureri de cap, dureri musculare sau in gat
• Ganglioni mariti de volum, scadere in greutate
• Caderea parului in fasii neregulate

In absenta simptomelor, te poti testa daca faci parte dintr-o categorie cu risc ridicat de a face sifilis.

• ai parteneri sexuali multipli
• ai un partener infidel care are parteneri multipli
• faci sex neprotejat (fara a folosi prezervativ)
• ai o alta boala cu transmitere sexuala, cum ar fi gonoreea, HIV

Medicul te va testa pentru a depista o eventuala infectie daca esti gravida, inainte de a te casatori sau daca esti donator de sange sau organe.

De asemenea, daca s-a confirmat diagnosticul de sifilis, testarea serologica va confirma daca tratamentul antibiotic este eficace in cazul tau sau daca ai recaderi, reinfectii ale bolii. 

Pentru test este necesara prelevarea unei cantitati minime de cativa ml de sange venos, recoltata cu un ac atraumatic dintr-o vena a bratului.

Daca simptomele tale arata ca sifilisul ti-ar fi putut afecta creierul si sistemul nervos, medicul iti va recomanda un test serologic de sifilis al lichidului cefalorahidian (LCR), situatie in care recoltarea se va face de catre medic prin punctie lombara.

Un test treponemic reactiv (pozitiv) indica cel mai probabil infectia cu T pallidum, dar nu este suficient pentru a determina activitatea bolii si pentru a lua decizii de tratament. Un test reactiv poate fi observat si la pacientii cu antecedente de sifilis care au fost tratati. In consecinta, este important sa se determine daca boala este activa pe baza anamnezei, a examinarii fizice si a testelor nontreponemice.

Un test treponemic negativ indica probabil absenta sifilisului si, in general, nu sunt necesare alte teste. Cu toate acestea, infectia recenta nu poate fi exclusa si trebuie luate in considerare repetarea testelor la pacientii care au avut o expunere sexuala recenta cu risc ridicat.

In Romania se efectueaza, de obicei, initial, testarea VDRL sau RPR (teste non-treponemice). Atunci cand rezultatul VDRL sau RPR este pozitiv, se poate efectua un al doilea test de confirmare, un test TPHA (Treponema pallidum Haemagglutination Assay).

Acesta face parte dintr-o categorie diferita de teste (treponemice), care detecteaza anticorpii totali IgG și IgM specifici anti Treponema.

In toate punctele de recoltare din cadrul retelei.

In maxim doua zile lucratoare.

Surse de informatie:

https://www.testing.com
https://medlineplus.gov
https://www.webmd.com
www.mayoclinic.org
Henao-Martínez AF, Johnson SC. Diagnostic tests for syphilis: New tests and new algorithms. Neurol Clin Pract. 2014 Apr;4(2):114-122.