Gaura anionica

Gaura anionică reprezintă diferența dintre cationii primari măsurați, (sodiu Na și potasiu K) și anionii primari măsurați (Clor Cl și bicarbonat HCO3-) în ser. Această diferență este folosită ca o estimare pentru a calcula anionii ce nu pot fi măsurați din sânge de rutină. Anionii nemăsuraţi de rutină sunt: Ca, Mg şi unele imunoglobuline.

Atunci când este identificată în corp o stare de acidoză este indicat să calculăm gaura anionică.

Pentru a calcula gaura anionică folosim formula:

Gaura anionică = (Na + K) - (Cl + HCO3)

Acest test este cel mai frecvent efectuat la pacienții care prezintă tulburări psihice, expuneri la substanțe necunoscute, insuficiență renală și boli acute.

Gaura anionică poate fi definită ca fiind scăzută, normală sau ridicată. Pot să apară erori de laborator astfel că întotdeauna trebuie să corelăm imaginea clincă cu rezultatele de laborator. Astfel, dacă rezultatele sunt discutabile, reevaluarea electrolitului este primul pas recomandat.

Pot exista anumite erori de colectare ce intereferează cu ionii măsurați pentru a calcula gaura anionică. Unele dintre erori pot fi: diluția, afecțiunile renale, mărimea eșantionului și perioada când a fost colectat. De exemplu, întârzierile în prelucrarea probei colectate duce la continuarea metabolismului celular al leucocitelor, care apoi determină o creștere a nivelului bicarbonatului.

Dacă se constată că diferența de anioni este ridicată, ar trebui să se efectueze și alte teste, cum ar fi cetonele urinare, cetonele serice, acidul lactic seric, screening pentru medicamentele urinare, nivelul de salicilat și nivelul creatininkinazei.

Scăderea gaurei anionice poate indica:

• Stări hipoproteinemice: carență alimentară în proteine, boală digestivă care diminuează absorbția alimentelor (intoleranța la gluten), o insuficiență sintezei de proteine(insuficienţă hepatică), sau o pierdere de proteine (hemoragie, arsuri întinse, abuz de laxative iritante, sindrom nefrotic).
• O intoxicație cu bromuri

Valori normale ale gaurei anionice pot indica:

• Pierderea bicarbonatului (prin diaree, vărsături)
• Recuperarea din cetoacidoză diabetică
• Pierderea lichidului prin ileostomie
• O afecțiune tubulară renală Valori crescute ale gaurei anionice, putem întâlni în:
• Intoxicații cu metanol, etanol, etilenglicol
• Sindromul uremic
• Cetoacidoza diabetică
• Intoxicația izoniazidă
• Insuficiență renală
• Acidoza lactică