Infectia cu virusul Epstein-Barr (EBV)

Virusul Epstein-Barr (EBV) se transmite cel mai frecvent prin fluidele corporale infectate, in special prin saliva. Mai rar, se poate transmite si prin sange si sperma in timpul contactului sexual, prin transfuzii de sange si transplant de organe.

EBV se transmite usor prin:

• Sarut
• Folosirea in comun a periutei de dinti, paharelor sau tacamurilor pe care persoana infectata le-a utilizat recent
• Atingerea jucariilor udate de saliva copilului infectat
• Virusul probabil supravietuieste pe obiecte cel putin pe perioada cat acestea sunt umede

Prima data cand o persoana este infectata cu EBV, poate transmite virusul in perioada lunga de incubatie (4-7 saptamani), chiar inainte de a avea simptome si apoi pana cand simptomele dispar. Este posibil ca anumite persoane sa transmita virusul si dupa aceea, uneori pana la 18 luni de zile. Odata ce virusul a patruns in orrganism, va ramane intr-o stare latenta (inactiv). In cazul in care virusul se reactiveaza, virusul poate fi transmis altor persoane, indiferent cat timp a trecut de la infectarea initiala.

• Oboseala accentuata si stare de rau
• Febra
• Gat inflamat
• Ganglioni limfatici inflamati (adenopatie) in zona gatului si axila
• Dureri musculare
• Durere de cap (cefalee)
• Splenomegalie
• Hepatomegalie
• Rash (eruptie cutanata)

Dupa expunerea pentru prima data la virus, exista o perioada de incubatie lunga de cateva saptamani (4-7 saptamani) pana la aparitia simptomelor, perioada in care virusul poate fi transmis cu usurinta. Simptomele apar gradual si pot sa nu fie toate prezente. Marirea de volum a splinei si/sau ficatului este rara si poate persista si dupa ce dispare oboseala.

Majoritatea persoanelor se infecteaza cu EBV in copilarie. Copiii nu au simptome sau simptomele pot fi confundate cu ale altor boli specifice copilariei. In cazul adolescentilor sau adultilor, simptomele dureaza aproximativ 2-4 saptamani. Uneori, oboseala se mentine de la cateva saptamani la cateva luni.

Dupa infectia cu EBV virusul devine latent (inactiv) in organism toata viata. In unele cazuri, virusul se poate reactiva, insa nu intotdeauna determina simptome. La reactivarea virusului, este mai probabil ca simptomele sa apara daca persoana are un sistem imunitar slabit.

Posibilele complicatii ale infectiei cu EBV sunt:

• Splenomegalie (splina marita)
• Hepatomegalie (ficat inflamat si marit)
• Icter
• Anemie
• Ruptura splenica
• Amigdale mult marite de volum
• Dificultate la respiratie
• Aritmie
• Posibil risc crescut de cancer

Rar, pot sa apara anumite complicatii care necesita sa fii consultat de urgenta de medic:

• Durere brusca, ascutita in partea stanga a abdomenului (poate sa insemne o ruptura de splina)
• Urina in cantitate redusa (semn de deshidratare)
• Dificultate la respiratie sau la inghitire

Mergi la un consult daca simptomele nu dispar in 4-6 saptamani.

Diagnosticarea infectiei cu EBV poate fi o provocare, deoarece simptomele sunt similare cu ale altor afectiuni, cum ar fi gripa sau raceala.

Infectia cu EBV poate fi confirmata cu ajutorul unor teste de sange care detecteaza anticorpii impotriva virusului. 1 din 10 persoane are anticorpi care arata fie ca are in prezent sau a avut in trecut o infectie cu EBV.

Nu exista tratament specific pentru infectia cu EBV.

Pentru ameliorarea simptomele pot fi folosite urmatoarele remedii:

• Lichide pentru hidrare
• Multa odihna
• Medicamente pentru durere si febra

Retine ca majoritatea medicamentelor antialgice si antipiretice nu sunt recomandate copiilor. Discuta cu medicul inainte de a-i administra copilului acest tip de medicamente.

Unii medici pot recomanda corticosteroizii pentru tratarea inflamatiei severe la nivelul gatului sau splenomegaliei, precum si medicamentele antivirale.

In cazul adultilor, se recomanda evitarea posibilelor traumatisme ale splinei (prin practicarea sporturilor de contact – fotbal sau box, de exemplu) pe o perioada de cel putin 1 luna, pana cand splina isi reduce dimensiunile.

Nu exista vaccin pentru a preveni infectia cu EBV. Te poti proteja evitand sarutul si folosirea in comun a alimentelor sau obiectelor personale (periuta de dinti, etc.) cu persoanele infectate.

Prognosticul in cazul infectiei cu EBV este bun. Majoritatea celor infectati se vindeca complet in 1-3 luni.

Rar, poate apare ruptura splenica, care necesita interventie chirurgicala si care poate determina decesul.

Desi majoritatea infectiilor raman latente, majoritatea sunt asimptomatice.

• Virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus herpetic, raspandit in intreaga lume, si reprezinta principala cauza a mononucleozei infectioase (faringita virala sau “boala sarutului”)
• EBV este contagios si poate fi transmis de la o persoana la alta in timpul perioadei de incubatie si cat timp sut prezente simptomele; unele persoane pot fi contagioase pana la 18 luni
• Virusul se transmite in principal prin saliva – sarut si contactul cu obiecte contaminate cu saliva (jucarii, cani, farfurii, periuta de dinti)
• Perioada de incubatie este de 4-7 saptamani. Virusul este inalt contagios in perioada de incubatie.
• Principalele semne si simptome sunt: oboseala, febra, durei musculare, gat inflamat, adenopatie cervicala si eruptia cutanata
• Complicatiile posibile sunt: splenomegalie, hepatomegalie, icter, ruptura de splina, amigdale hipertrofice, dificultate in respiratie, aritmie si posibil risc de cancer
• Nu exista vaccin impotriva infectiei cu EBV si preventia este dificila. Riscul poate fi redus prin evitarea contactului cu fluidele infectate si practicarea tehnicilor corecte de spalat pe maini
• Tratamentul este suportiv (odihna, hidratare, antialgice) si evitarea traumatismelor abdomnilae (risc de ruptura de splina)

• www.cdc.gov
• www.medicinenet.com
• www.webmd.com