Infectia cu streptococ (Streptococcus)

• Diferitele grupuri de astfel de bacterii se raspandesc prin diverse moduri, de pilda prin stranut, tuse, prin contactul cu ranile infectate sau in timpul nasterii vaginale (de la mama la fat).
• Infectiile streptococice pot afecta diverse parti ale corpului, inclusiv amigdalele, urechea medie, sinusurile, plamanii, pielea, tesutul de sub piele, valvele inimii si fluxul sangvin.
• In functie de zona afectata, simptomele si semnele infectiei sunt: tesut rosu sau inflamat, rana acoperita cu o crusta, gat inflamat, eruptie cutanata.
• Medicii diagnosticheaza infectia cu streptococ pe baza simptomelor si confirma diagnosticul prin identificarea bacteriei intr-o mostra de tesut infectat, uneori fiind nevoie de teste imagistice.
• Antibioticele se administreaza oral sau intravenos, in cazul infectiilor mai grave.

Multe specii de streptococi traiesc in si pe corp fara sa cauzeze imbolnavire. De asemenea, unele specii care pot cauza infectii sunt prezente la oamenii sanatosi, dar nu cauzeaza simptome. Aceste persoane sunt denumiti purtatori.

Streptococii sunt impartiti in grupe in functie de aspectul pe care il au atunci cand se dezvolta in laborator si in functie de diferitii componenti chimici. Fiecare grup tinde sa produca infectii specifice. Grupele care produc cel mai des infectii la oameni sunt:

• Grupa A
• Grupa B
• Viridans

O specie anume, Streptococcus pneumoniae (pneumococul) este considerata separat.

Streprococii si bolile pe care le cauzeaza

Grupa A Streptococcus pyogenes

Urechi, nas si gat

• Otita medie
• Sinuzita
• Infectia gatului (faringita streptococica)

Piele

• Celulita (infectia tesutului de sub piele)
• Erizipel (o forma superficiala de celulita)
• Impetigo (infectie a pielii)
• Rani infectate

Altele

• Infectii ale valvelor inimii (endocardita)
• Fasceita necrozanta
• Pleurezie
• Pneumonie
• Scarlatina 
• Sindromul de soc toxic

Boli care pot sa apara dupa infectia streptococica

• Glomerulonefrita Iinflamatia rinichilor)
• Febra reumatica

Grupa B Streptococcus agalactiae

La adulti, mai ales la cei cu diabet

• Abces
• Celulita
• Rani infectate
• Infectii ale piciorului sau ale oaselor

La nou-nascuti

• Infectii ale sangelui
• Meningita
• Pneumonia

La femei, dupa nastere

• Infectii ale sangelui
• Infectii ale uterului (endometrita)

Streptococcus Viridans

Diverse specii                                                                       

• Carii dentare
• Infectii ale valvelor inimii (endocardita) care au fost afectate de febra reumatica sau in cadrul unor boli congenitale de inima

Streptococii din grupa A sunt transmisi prin:

• Inhalarea picaturilor din secretiile nazale sau din gat dispersate cand persoana infectata tuseste sau stranuta
• Contactul cu ranile sau leziunile de piele infectate

De obicei, bacteriile nu sunt transmise prin contactul obisnuit, dar uneori se pot transmite in medii inchise precum dormitoarele, scolile si unitatile militare. Dupa 24 de ore de tratament antibiotic, persoana afectata nu mai este contagioasa.

Streptococii din grupa B pot fi transmisi nou-nascutilor prin secretiile vaginale din timpul nasterii normale.

Streptococii viridans se afla in gura persoanelor sanatoase, dar pot intra in circuitul sangvin, mai ales la persoanele cu inflamatie parodontala, infectand valvele inimii (endocardita).

Simptomele variaza, in functie de localizarea infectiei:

• Celulita: Pielea infectata devine rosie, iar tesutul se inflameaza, cauzand durere
• Impedigo: rani cu cruste galbene
• Fasceita necrozanta: tesutul conjunctiv care acopera muschii (fascia) se infecteaza. Persoana are brusc frisoane, febra si durere severa si sensibilitate in zona afectata. Pielea poate sa aiba un aspect normal pana ce infectia se agraveaza.
• Infectia gatului (faringita) – apare mai ales la copiii cu varsta intre 5 si 15 ani. Copiii mai mici de 3 ani fac rar infectii streptococice. Simptomele apar de regula brusc. Gatul devine dureros. Copiii pot avea frisoane, febra, dureri de cap, greata, varsaturi si o stare generala de rau. Gatul este rosu intens, iar amigdalele sunt tumefiate, cu sau fara puroi. Ganglionii limfatici de la nivelul gatului sunt adesea mariti si durerosi. La copiii mai mici de 3 ani, aceste simptome pot lipsi. Ei prezenta doar secretie nazala. La persoanele cu gat inflamat, care prezinta si tuse, ochi rosii, raguseala, diaree si secretie nazala, cauza este probabil o infectie virala.
• Scarlatina. Apare o eruptie initial pe fata, dupa care se transmite pe trunchi si picioare. Eruptia se simte aspru la palpare si este mai intensa in zona pliurilor. Pe masura ce eruptia se estompeaza, pielea se descuameaza. Limba este afectata, initial este acoperita de un depozit alb-slaninos, care se elimina lasand vizibile papilele (limba smeurie) si in final se reepitelizeaza capatand un aspect de limba „lacuita”. Cu toate ca este mai putin frecventa in prezent, scarlatina poate sa apara in special in cadrul unor focare. Boala survine mai ales la cei aflati in comunitate (scoli, centre de zi). Apare mai ales la copii.

Netratate, infectiile streptococice pot duce la complicatii. Unele complicatii apar din cauza raspandirii infectiei la tesutul inconjurator. De pilda, o infectie a urechii se poate transmite la sinusuri, cauzand sinuzita, sau la osul mastoid (osul proeminent din spatele urechii), cauzand mastoidita.

Alte complicatii pot sa apara in organele mai departate. De pilda, unele persoane pot face glomerulonefrita (inflamatia rinichilor) sau febra reumatica. Sindromul de soc toxic poate determina aparitia unor simptome rapid progresive si severe, care includ febra, eruptie, scaderea grava a tensiunii arteriale si insuficienta unor organe multiple. Este cauzat de toxinele produse de streptococul de grup A sau de Staphylococcus aureus.

• In cazul infectiilor streptococice ale gatului, se preleveaza o proba locala (test rapid si/sau cultura)
• In celulita si impetigo, este nevoie de examinare medicala
• In fasceita necrozanta, se recomanda explorari imagistice (CT, de pilda), culturi si, frecvent, chirurgie exploratorie

Fiecare din bolile streptococice se diagnosticheaza diferit.

Faringita streptococica

Medicul suspecteaza o infectie streptococica a gatului pe baza unor simptome precum:

• Febra
• Ganglionii mariti
• Puroi in sau pe amigdale
• Absenta tusei

Principalul motiv al diagnosticarii infectiilor streptococice este reducerea riscurilor de dezvoltare a complicatiilor prin administrarea antibioticelor.

Deoarece angina streptococica se manifesta similar cu cea cauzata de virusi (care nu ar trebui sa fie tratati cu antibiotice), testarea este necesara pentru a confirma disgnosticul si a decide tipul de tratament. In acest scop, pot fi folosite metode rapide de diagnoticare (teste rapide), la care rezultatul se obtine in cateva minute. In cadrul acestora, se foloseste un tampon pentru a lua o proba din gat. Daca rezultatul este pozitiv, diagnosticul de infectie streptococica a gatului este confirmat, nemaifiind nevoie de cultura, un test care dureaza mai mult. Totusi, la copii si adolescenti, pot sa apara rezultate fals negative (testul nu indica infectia streptococica, desi aceasta este prezenta), caz in care este nevoie si de cultura. La adulti, rezultatele fals negative nu necesita confirmare prin cultura, pentru ca, in cazul acestora, riscul de febra reumatica este foarte mic.

Daca se identifica prezenta streptococului de grup A, nu este neceara, in general, prelucrarea antibiogramei. Este cunoscut faptul ca speciile de streptococci beta-hemolitici (inclusiv cei din grupul A si B si-au pastrat sensibilitatea naturala la antibioticele din clasa penicilinei (beta lactamine). Antibiograma se va lucra doar la indicatia expresa a medicului curant sau in prezenta alergiei la penicilina.

Contactii apropiati ai unei persoane cu infectie streptococica trebuie sa fie verificati daca au fost infectati, daca prezinta deja simptome sugestive sau daca au avut vreodata complicatii ale infectiei streptococice.

Celulita si impetigo

Aceste boli pot fi diagnosticate pe baza simptomelor. Totusi, o cultura a probei in caz de impetigo poate ajuta la aflarea micoorganismului care a cauzat infectia, care poate fi Staphylococcus aureus.

Fasceita necrozanta

Pentru diagnosticarea acesteia, medicii folosesc adesea tomografia computerizata (CT), RMN si proba de cultura. Pentru confirmarea diagnosticului, este nevoie deseori si de chirurgie exploratorie.

Tratamentul principal al infectiei streptococice este cel cu antibiotice, de obicei penicilina.

Infectia streptococica a gatului trece dupa 1-2 saptamani, chiar si fara tratament. Antibioticele scurteaza durata simptomelor la copiii mici, avand insa efecte modeste in cazul adolescentilor si adultilor. Totusi, antibioticele sunt necesare pentru prevenirea complicatiilor si pentru a nu transmite boala si altor persoane.

In fasceita necrozanta, este nevoie de tratament chirurgical pentru indepartarea tesutului afectat.

www.merckmanuals.com