Când s-a prezentat în Ponderas Academic Hospital pentru operația de Gastric Sleeve, pe 17 iunie 2022, cântărea 125,7 kg, la o înălțime de 1,79 m. În termeni medicali, asta înseamnă că avea un indice de masă corporală de 39,3 kg/m2 și că se confrunta cu o obezitate de grad 2, fiind la un singur pas distanță de forma cea mai severă a obezității, numită și obezitate morbidă. Pe scurt, se afla într-o situație medicală riscantă și avea nevoie să facă o schimbare pentru viața sa.
Răzvan are o experiență de luptă cu kilogramele de aproape 25 de ani, problemele lui de greutate începând în perioada adolescenței. „Am început să mă îngraș prin clasa a șaptea – a opta, posibil de la o cură cu multivitamine. Eram plinuț, semnificativ mai plinuț decât erau băieții de vârsta mea. În copilărie, în schimb, am fost un copil fără astfel de probleme, ba chiar îmi amintesc că nici nu prea mâncam. După vârsta de 17 ani, când am început să lucrez în radio, iar asta mi-a conferit o anumită libertate financiară, am început să mă îngraș din ce în ce mai mult. La 18 ani, ajunsesem la 90-95 kg, pentru că mâncam fast-food și beam câte 2l de cola pe zi – era perioada anilor ’90, când apăreau primele reclame și primele influențe din cultura occidentală. Apoi, la 20 de ani, după ce mi-am luat mașină și nu mai făceam mișcare nici câtă făceam înainte, am ajuns la 125 kg. Până la 29 de ani, când mi-am atins recordul de greutate – 143 kg, am avut numeroase tentative de a slăbi, am ținut numeroase diete: dieta cu supă de varză, dieta cu varză, dieta cu brânză topită etc.
De-abia la 30 de ani am urmat prima dietă asistată, când am cunoscut-o pe Cornelia Marin, nutriționista care mi-a promis că mă ajută să slăbesc. În șase luni, cu dieta Corneliei și cu sport, ajutat de antrenorul meu, Stelian Tufaru, am reușit să ajung la 93 kg. Problemele cu greutatea au reapărut, însă, după ce n-am mai făcut sport, din cauza unei entorse la picior pe care am neglijat-o. Am ajuns la greutatea de 131 kg. Cel mai mult mă îngrășam în weekend – câte trei-patru kilograme, în urma meselor cu prietenii”, povestește el.
Obezitatea, o boală greu de controlat
Orice exces este sesizat imediat de organismul nostru, iar dacă se repetă, cu atât mai mult. Obezitatea este o dovadă în acest sens, fiind rezultatul unor excese repetate. Acumularea kilogramelor se produce în timp, în urma dezechilibrului între câte calorii aducem în corp prin alimente și băuturi și câtă energie cheltuim pentru activitatea zilnică, pentru viață. Iar grăsimea în exces produce multe daune organismului, cu atât mai mult dacă se depune pe abdomen.
„Cea mai importantă formă de obezitate, cea mai rea, cu repercusiuni metabolice, este obezitatea centrală, de tip abdominal. Cu cât mâncăm cantități mai mari de mâncare, cu atât abdomenul se mărește. Iar acest lucru se întamplă nu numai prin grăsimea în exces de sub piele, care produce pliuri evidente și inestetice, cât mai ales prin acumularea de grăsime în interiorul abdomenului și prin creșterea în volum a intestinelor. Grăsimea din abdomen localizată în jurul intestinelor determină rezistență la insulină care reprezintă mecanismul de apariție a uneia dintre cele mai importante afecțiuni generate de obezitate și anume diabetul zaharat de tip II. De asemenea, ficatul este afectat de procesul îngrășării, pentru că se măreste în volum, devine mai mare din cauza grăsimii care se acumulează în el (steatoză hepatică).
Un ficat normal n-ar trebui să se simtă la palpare, fiind adăpostit de coaste. La cei obezi însă, se mărește atât de mult, iese de sub coaste și devine palpabil în timpul examinării medicale. La fel, stomacul unui pacient cu obezitate morbidă se va adapta comportamentului alimentar defectuos și în felul acesta devine considerabil mai încăpător și cu pereții mult mai groși. Dincolo de aceste modificări, există și alte spatii în abdomen, care la persoanele obeze sunt pline cu grăsime și care participă la apariția formei caracteristice a unei persoane cu <<burtă>>.
Altfel spus, corpul nostru nu pierde nimic din caloriile aduse prin alimente și are o capacitate fenomenală de a absorbi toată energia acestora și de-a o depozita în toate colțișoarele, sub formă de grăsime. Astfel, energia care este în plus și nu a fost cheltuită pentru activițăti este transformată în grăsime, pentru că aceasta este o formă reversibilă, care permite transformarea înapoi în energie atunci când alimentația este insuficientă. În fond, țesutul adipos este un depozit care ar trebui să fie temporar, iar noi ar trebui să folosim cât mai bine aceste economii”, explică dr. Ionuț Hutopilă, medic primar chirurgie generală, chirurg de Excelență în Chirurgia Obezității în echipa coordonată de prof. dr. Cătălin Copăescu.
Dincolo de consecințele grave pe care le are la nivel fizic, obezitatea este o boală grea și prin lipsa de discreție cu care își declară prezența. Dacă ai această problemă de sănătate, n-o poți păstra secretă, ca să te descurci cu ea într-o relativă intimitate. Obezitatea este ca o haină pe care, vrei-nu vrei, ești nevoit s-o porți în văzul tuturor, fără să o poți lăsa în dulap măcar în zilele în care ai obosit să te simți judecat pentru felul cum arăți. Iar dacă ai o profesie care te expune public, obezitatea se poate dovedi o haină și mai incomodă, și mai dificil de purtat. În plus, orice tentativă eșuată de a o da deoparte se va resimți și mai apăsătoare sub mulțimea de ochi și de păreri.
„Obezitatea nu are implicații doar asupra greutății pe care persoanele afectate o cară după ele – chiar dacă aceasta este cea mai vizibilă –, în fundal există multă suferință medicală și psihologică. Obezitatea este o suferință foarte grea, pentru că este foarte greu de controlat în lipsa unui ajutor calificat”, spune dr. Ionuț Hutopilă.
De altfel, Răzvan mărturisește că nu i-a fost mereu ușor să facă față reacțiilor celorlalți la faptul că avea niște kilograme în plus, pentru că, „în România, oamenii etichetează imediat tot ce este diferit”. Însă simțul umorului și autoironia exersată în timp l-au ajutat să gestioneze tot mai bine interacțiunile cu cei din jur. „Am scăpat de miștouri și de răutățile celorlalți prin autoironie”, spune el.
După perioada de pandemie, în care i-a fost și mai greu să țină sub control problema kilogramelor și pierzându-și încrederea în posibilitatea de a obține o greutate normală pe care s-o poată păstra prin căile deja încercate, Răzvan a hotărât să scape de obezitate – definitiv de această dată – prin tratament chirurgical.
„Nu mai aveam răbdare să-i ascult pe nutriționiști, pentru că știam deja tot ce aveau să-mi spună. Problema mea era alta, nu că nu știam ce este bine să mănânc și ce nu. După mai mulți ani de când negociam cu soția mea, am decis să mă operez. Iar soția a fost de acord, însă cu condiția să fac operația la Spitalul Ponderas, la echipa prof. dr. Cătălin Copăescu”, mai spune el.
La Ponderas Academic Hospital, a devenit pacientul doctorului Ionuț Hutopilă. „Pacienții care ajung la noi sunt persoane care au pierdut controlul kilogramelor în plus și care au nevoie de ajutorul oferit de operație. Acești pacienți au încercat deja calea dietelor de tot felul, dar au eșuat din diverse motive: pentru că nu se satură din porțiile stabilite și foamea este mai tot timpul prezentă și atunci trebuie <<potolită>>”, sau este dificil să-și cântărească porțiile zilnic, sau pentru că nu își pot aranja viața astfel încât să respecte orele de masă și altele.
Operația îi ajută să aibă simțurile modificate referitor la actul alimentației, mai exact influențează două componente importante: senzația de foame care dă startul începerii alimentației și senzația de sațietate care oprește alimentația. Ea întărește voința pacientului și face în organism modificările de care acesta are nevoie, senzația de foame fiind diminuată până la dispariție, iar sațietatea fiind atinsă rapid prin mese cu cantități mici”, spune medicul chirurg.
Cum taie Gastric Sleeve foamea și poftele
Foamea emoțională și poftele de nestăvilit fac, de obicei, o persoană să mănânce mai mult decât ar avea nevoie pentru a se încărca energetic, ajungând să acumuleze kilograme. Iar tratamentele chirurgicale bariatrice vin în sprijinul acestor persoane, ca mijloace de suplimentare a efortului de voință prin limitarea imboldului de a mânca.
„La ora actuală, Gastric Sleeve este tipul de operație bariatrică cel mai frecvent realizat la nivel mondial. Această intervenție are o componentă mecanică – de reducere a volumului stomacului de la aproximativ 2l (media) la 80 -100 ml –, precum și o componentă care vizează simțurile și comportamentul alimentar. Astfel, consecutiv gestului chirurgical, apar modificări care influențează sistemul nervos digestiv si secrețiile unor substanțe. Altfel spus, operația minimizează acele simțuri, care sunt normale, dar devin o problemă când nu pot fi controlate. Prin operație, o să fie schimbată intensitatea foamei, o să fie schimbată apetența pentru unele dintre gusturi – mai ales pentru gustul dulce la unii pacienți (un beneficiu extrem de important pentru consumatorii de dulciuri, care astfel nu mai regăsesc plăcerea gustului, dulcele devenind chiar neplăcut). Prin urmare, senzația de foame va fi indiferentă pacientului, iar senzația de sațietate rapid atinsă. Toate aceste schimbări îl vor ajuta pe pacient să mănânce mai puțin și mai controlat”, explică dr. Hutopilă.
Cum se explică, totuși, atenuarea senzației de foame și a poftelor? „Gastric sleeve se realizează prin tăierea și îndepărtarea unei porțiuni din stomac care conține celule cu rol în stimularea apetitului. Mai exact, este vorba despre celulele P/D1 situate într-o parte a stomacului (fundus), care secretă hormonul peptidic numit grelină, cu efect de stimulare a apetitului. Iar prin secționarea stomacului, nu tăiem doar structura peretelui gastric, ci interceptăm și filetele nervoase, atenuând conductivitatea nervoasă. Efectul de reducere a apetitului se instalează imediat postoperator”, mai explică medicul chirurg.
Chirurgia bariatrică nu este, cum pare la prima vedere, doar o chirurgie digestivă, o chirurgie a modificărilor gastrice sau intestinale, ci prin efectele sale reprezintă mai mult de atât, este o chirurgie a simțurilor care influențează benefic comportamentul alimentar greșit care a generat obezitatea. Dacă în cazul dietelor, după ce nutriționistul evaluează situația și realizează planul alimentar, responsabilitatea aplicării recomandărilor revine unui pacient care se luptă cu toate pornirile naturale de a se alimenta, în urma operației de Gastric Sleeve, persoana în cauză nu va mai trebui să se descurce „pe cont propriu”. „Nu poți să compari o persoană care ține o dietă cu o persoană care beneficiază de efectele unui tratament chirurgical bariatric. Omul care ține dietă este singur, cu simțurile lui intense. În schimb, persoana operată, chiar dacă mai are unele pofte, ceea ce este absolut normal, va reuși cu ajutorul intervenției să-și controleze ușor foamea și să atingă rapid pragul sațietății. Concret, senzația de dulce produsă de alimente se intensifică postoperator (dulcele devine mai dulce), persoanele operate nu vor mai simți nevoia de zahăr la ceai sau cafea, pot bea și fără”, spune dr. Hutopilă.
Răzvan confirmă diferențele: „Acum, la aproape un an de la operație, sunt în etapa în care pot să mănânc orice, în care redescopăr mâncarea, pentru că multe dintre mâncărurile care îmi plăceau mult înainte nu mă mai atrag în momentul de față. De exemplu, dulciurile au devenit ca un accesoriu – nu mai am dorința să dau iama în ele. Operația m-a ajutat să nu mai am pofte, să nu mai am foamea aia nebună, clar este cel mai bun ajutor pe care îl poți primi pentru a scăpa de kilograme. Am un lacăt pe interior, care îmi ține sub control impulsul de a mânca și poftele. Pentru că nu îmi mai este foame, este mai ușor. Acum, mănânc într-o zi cam cât gustam înainte să mă așez la masă atunci când nu eram operat. Cam asta este diferența. Cel puțin în cazul meu, nu există nicio urmă de frustrare, care în dietele normale, există. În dietele normale te confrunți cu foamea, cu poftele, ai ceva care te roade în permanență, care îți cere de mâncare”.
Și, totuși, de ce slăbesc acești pacienți diferit, dacă toți rămân cu un stomac de 80 - 100 ml? „Pentru că sunt diferiți: de la sex, vârstă , metabolism, activitatea fizică desfășurată zilnic și până la alegerea alimentelor și băuturilor pe care le consumă. În prima săptămâna, cât durează dieta lichidiană, pacientul va slăbi mai accentuat. Ulterior, prin introducerea etapizată a alimentelor semisolide și solide, tot mai variate și cu aport caloric mai mare, vor exista și perioade de stagnare, ceea ce este perfect normal.
Pentru o bună monitorizare a procesului, este important ca în primul an de la intervenția chirurgicală bariatrică pacientul să vină la control la anumite perioade prestabilite: la o lună, la trei luni, la șase luni și la 12 luni. După primul an, este suficient să vină la control o dată pe an. Pacienții care obțin cele mai bune rezultate sunt cei care își fac bine temele, adică sunt cei care vin la controale, care respectă recomandările noastre și care au parte de suportul întregii echipe”, spune medicul chirurg.
Operația bariatrică, tratament indirect pentru afecțiuni asociate obezității
Sunt zeci de afecțiuni asociate obezității, unele dintre ele cu un impact puternic asupra vieții personale și sociale. „Obezitatea acumulată în ani înseamnă o presiune constantă asupra sistemului cardiovascular. La o persoană cu obezitate, în jurul vaselor de sânge, apare din ce în ce mai multă presiune, drept pentru care inima trebuie să facă un efort tot mai mare pentru a pompa sânge. O mare parte dintre pacienți constată că au dezvoltat hipertensiune arterială după ce au câștigat în greutate. În condițiile unei obezități care nu este controlată prin scădere ponderală, se poate ajunge ca pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, pacientul să asocieze câte două-trei medicamente și totusi să nu fie suficient. Or, hipertensiunea prezentă o perioadă de timp poate produce complicații, care vor apărea dacă pacientul nu slăbește. Printre cele mai de temut complicații se numără accidentul vascular cerebral și retinopatiile. Așadar, și hipertensiunea arterială este o consecință a obezității și trebuie tratată împreună cu cauza ei. Prin tratamentul chirurgical al obezității, nevoia de tratament antihipertensiv va scădea și chiar va dispărea”, explică medicul chirurg.
Asta s-a întâmplat și în cazul lui Răzvan Popescu, care a avut o tensiune alarmant de mare la prima întâlnire cu echipa Centrului de Excelență în Tratamentul Obezității din Spitalul Ponderas: „Când a venit pentru analize și investigații – pe fondul obezității, istoricului cu hipertensiune arterială si cu micile emoții aferente momentului, a făcut un puseu tensional de 200 mmHg– drept urmare nici nu i-am mai făcut investigațiile în acea zi, ci l-am trimis acasă după consultul medicului cardiolog, care i-a recomandat un tratament. Intervenția a fost efectuată după evaluarea și pregătirea preoperatorie, iar postoperator, lucrurile au evoluat bine și, la numai două luni de la operație, a putut renunța la tratament”, spune dr. Hutopilă.
O altă afecțiune asociată frecvent obezității este boala de reflux gastroesofagian, suplimentată în cazul protagonistului nostru cu o esofagită. „Boala de reflux gastroesofagian este prezentă la
40-50 % din pacienții obezi care se prezintă la medic. De asemenea, un alt efect al obezității sunt herniile hiatale, care, de obicei, sunt tratate chirurgical în același timp cu operația bariatrică”, mai spune medicul. Nu în ultimul rând, în urma operației, buletinul de analize al lui Răzvan arată valori normale ale glicemiei, ale colesterolului și ale lipidelor din sânge.
Viața după obezitate
În afara multelor kilograme de care a scăpat în urma operației și ca o consecință a acestui fapt, Răzvan spune că beneficiază de încă două schimbări importante, care îi fac viața considerabil mai bună: nu mai sforăie și nu mai transpiră abundent, așa cum se întâmpla pe vremuri.
Dr. Ionuț Hutopilă ne explică de ce îmbunătățirea calității somnului este chiar un câștig major pentru sănătate: „În ceea ce privește tulburarea somnului la pacientul cu obezitate, este întâlnită sub forma sindromului de apnee în somn, care se manifestă prin opriri ale respirației, sforăit, insomnie. De cele mai multe ori, acești pacienți nu sunt conștienți de manifestări, iar alarmarea vine de la partenerul de viață sau de la un alt membru al familiei. Acest sindrom nu este doar deranjant prin zgomot, ci și foarte periculos, pentru că determină reducerea temporară a oxigenării organismului, cu implicații negative asupra funcțiilor cerebrale, cardio-respiratorii, precum și în procesul de vindecare postoperatorie a pacientului.
Mulți dintre cei cu apnee se trezesc obosiți și, ca urmare, se concentrează destul de greu pe parcursul zilei, sunt predispuși la accidente rutiere etc. De asemenea, acești pacienți au risc de stop cardio-respirator în somn sau de posibile complicații postoperatorii. Drept urmare, pacienții care sunt diagnosticați preoperator cu această afecțiune au nevoie de tratament cu suport respirator care, până la momentul intervenției chirurgicale, trebuie să corecteze deficitul. În concluzie, sindromul de apnee în somn netratat afectează calitatea vieții pacientului și îl pune în pericol. Iar scăderea în greutate cu ajutorul chirurgiei bariatrice ajută la îmbunătățirea somnului și oxigenării corpului, cu reducerea sau dispariția riscurilor discutate”.
La aproape un an după intervenție, Răzvan își amintește de experiența de a fi pacient: „Operația de Gastric Sleeve a fost singura mea experiență de spitalizare până la 43 de ani. Condițiile de spitalizare au fost ireproșabile. Întreaga experiență a fost la superlativ. Pe durata spitalizării în Ponderas Academic Hospital, am primit sprijinul, zâmbetele și doza de uman de care am avut nevoie. După operație, au fost unele schimbări, dar nimic insuportabil. Totul a fost la o limită decentă a suportabilului. Dincolo de faptul că a fost o operație în adevăratul sens al cuvântului, cu o serie de măsuri și cu o echipă de specialiști care se asigură că totul va decurge bine, disconfortul este minim față de ceea ce presupune o intervenție chirurgicală. În plus, nu m-am simțit slăbit sau obosit, dimpotrivă, cred că am fost mai energic decât înainte. La o lună după operație am fost în vacanță și am mers zilnic mult pe jos”.
În prezent, la nouă luni de la operație și cu 50 de kilograme mai ușor, Răzvan se simte excelent, dar mărturisește deschis că n-a scăpat de tot de fantoma omului obez care a fost și că are nevoie să se cântărească zilnic pentru a simți că deține controlul. Însă este un progres, pentru că altădată nici măcar nu avea curaj să se cântărească. În plus, este conștient că de-abia după un an de la operație, lucrurile se vor stabiliza și se vor vedea clar toate efectele produse de intervenția bariatrică asupra organismului său. Între timp, continuă să muncească pentru sănătatea lui și își menține tonusul ridicat: aleargă o dată la două zile în jur de 10 km și, ceva mai curând, și-a reluat exercițiile de forță. În rest, se bucură de fiecare zi așa cum vine. „Dumnezeu râde de noi când ne facem planuri”, încheie el, parafrazând un înțelept.
Consultant științific: dr. Ionuț Hutopilă, medic primar chirurgie generală, chirurg de Excelență în Chirurgia Obezității în cadrul Ponderas Academic Hospital
