Descriere
Antigenul 19-9 al cancerului (CA 19-9) este un antigen glicoproteic al mucinei, asociat tumorilor. Acest antigen este prezent în țesuturile epiteliale ale pancreasului, celulele ductulare biliare, stomac, vezica biliară, colon, endometru, glande salivare și prostata.
Sucul pancreatic normal, bila (în condiții benigne) și chiar lichidul seminal conțin CA 19-9. Nivelul sanguin poate fi crescut la pacienții sănătoși, precum și la pacienții cu afecțiuni benigne și maligne.
CA 19-9 a fost inițial identificată printr-un anticorp monoclonal într-o linie celulară de cancer colorectal, dar s-a dovedit a fi mai utilă în tratarea cancerului pancreatic.
Indicatii
CA 19-9 nu este recomandat pentru a fi utilizat ca test de screening pentru cancerul pancreatic. Sensibilitatea (68-93%) și specificitatea (76-100%) sunt inadecvate pentru diagnosticarea corectă. Testul poate fi fals normal sau inadecvat crescut la persoanele care nu au cancer, deoarece niveluri crescute pot fi observate la persoanele sănătoase, în condiții benigne și în alte condiții maligne. Dimpotrivă, nivelurile CA 19-9 nu pot fi ridicate la pacienții cu tumori pancreatice mici sau cu tumori în stadiu incipient. Aproximativ 5% din populație nu produce antigenul CA 19-9.
CA 19-9 nu ar trebui să fie utilizat singur pentru a determina rezecabilitatea chirurgicală sau rezultatele după rezecția chirurgicală. În evaluarea pacienților pentru intervenție chirurgicală s-au folosit preoperatorii niveluri de CA 19-9 pentru a prezice rezultatele pacientului. Când nivelurile sanguine ale CA 19-9 au fost mai mari de 1000 U/mL, 96% din tumori s-au dovedit a fi inoperabile.
CA 19-9 poate prezice reapariția cancerului pancreatic înainte de examenul clinic sau de descoperirile radiografice. Cu toate acestea, determinările CA 19-9 nu pot furniza dovezi definitive ale recurenței bolii și trebuie confirmate prin studii de imagistică sau prin biopsie. Analizele prin măsurători seriate pot fi utile în gestionarea pacienților după rezecție chirurgicală cu chimioterapie adjuvantă și/sau radioterapie sau rezecție chirurgicală singură fără terapie adjuvantă. Înălțimea CA 19-9 deasupra anumitor niveluri poate, de asemenea, să se coreleze cu recurența bolii la începutul perioadei postoperatorii.
CA 19-9 pentru cancerul pancreatic, pentru a monitoriza răspunsul la tratament
În prezent, există date insuficiente pentru utilizarea de rutină a CA 19-9 în monoterapie ca metoda de monitorizare a răspunsului la tratament. CA 19-9 poate fi măsurată la începutul tratamentului pentru boala avansată și metastatică la nivel local și la fiecare 1-3 luni în timpul tratamentului activ cu chimioterapie, radioterapie și/sau alte terapii vizate sau biologice. O scadere a nivelului CA 19-9 ar putea confirma eficacitatea unui anumit regim de tratament.
În schimb, o creștere a nivelurilor CA 19-9 ar putea indica o necesitate de a schimba regimul de tratament. Dacă CA 19-9 crește în timpul supravegherii, progresia bolii trebuie confirmată cu examinare clinică, imagistică diagnostică și/sau biopsie. Cu toate acestea, nu există niciun acord cu privire la frecvența cu care trebuie efectuată analiza CA 19-9 sau la amploarea schimbării sau a perioadei de schimbare a nivelurilor CA 19-9 considerate semnificative.
Interpretari
Niveluri ridicate de CA 19-9 pot fi observate la persoanele sănătoase. Nivelurile crescute pot fi observate și în condiții benigne, cum ar fi: obstrucție a tractului biliar, colangita, boala inflamatorie a intestinului, pancreatită acută sau cronică, ciroză hepatică, fibroza chistică, boala tiroidiană.
Nivelurile ridicate de CA 19-9 pot fi observate și în următoarele condiții maligne: neoplazii la nivelul conductului biliar, tumori colorectale, cancer gastric, cancer ovarian, cancer hepatocelular, cancer esofagian, cancer pancreatic.
În cele din urmă, nivelurile CA 19-9 pot fi utilizate pentru a monitoriza răspunsul tumoral la tratamentul chirurgical, cu sau fără chimioterapie, radioterapie și/sau alte terapii vizate sau biologice. O scădere a nivelurilor CA 19-9 confirmă eficacitatea regimului terapeutic, în timp ce un nivel stabil sau în creștere poate indica necesitatea schimbării terapiilor.