Clostridium difficilae toxina A/B in materii fecale

Clostridium difficilae este o bacterie asociată cu diareea produsă de administrarea antibioticelor. Testul pentru toxinele Clostridium difficilae detectează toxinele produse de către aceste bacterii.

Clostridium difficilae poate fi prezenta ca parte a florei bacteriene normale din tractul digestiv până la 65% dintre sugarii sănătoși și 3% dintre adulții sănătoși. Uneori, când se administrează antibiotice cu spectru larg pentru a trata alte infecții, pentru o perioadă mai îndelungată, echilibrul florei normale din tractul digestiv este perturbat. Flora bacteriană normală care este sensibilă la antibiotic, este eliminată din tractul digestiv, în timp ce Clostridium difficilae, care sunt rezistenți la antibiotice, rămân și încep să se înmulțească sau dobândesc tipuri noi de tulpini de Clostridium difficilae.

Clostridium difficilae produce 2 toxine: toxina A și toxina B.

La inflamația severă a colonului și diareea prelungită, se formează o căptușeală pe suprafața intestinului inflamat (o pseudomembrană), afecțiune denumită colită pseudomembranoasă. Infecția cu Clostridium difficilae este cea mai frecventă cauză de diaree la persoanele care dezvoltă simptome diareice în timpul spitalizării. Toxinele sunt detectate în scaune de până la 20-30% dintre cei cu diaree asociată cu antibiotice și mai mare de 95% dintre cei cu colită pseudomembranoasă. Riscul de a avea simptome crește odată cu vârsta și creșterea celor care au sistemul imunitar slăbit, afecțiuni acute sau cronice ale colonului, au fost anterior infectați cu Clostridium difficilae sau care au suferit recent intervenții chirurgicale gastro-intestinale sau chimioterapie.

Diareea asociată cu Clostridium difficilae apare, de obicei, la persoanele care au luat antibiotice timp de câteva zile, dar poate apărea și după câteva săptămâni după terminarea tratamentului.

Boala asociată cu Clostridium difficilae reprezintă un spectru de afecțiuni variind de la diaree ușoară la o colită mai severă la megacolon toxic sau intestin perforat, care pot duce la sepsis și moarte.

Semnele și simptomele pot include scaune frecvente, dureri abdominale și crampe, greață, febră, deshidratare, oboseală și număr mare de leucocite (leucocitoză).

• Testele pentru detectarea toxinelor Clostridium difficilae sunt folosite pentru a diagnostica diareea și alte afecțiuni și complicații cauzate de toxina produsă de Clostridium difficilae
• Testul poate fi comandat atunci când o persoană spitalizată are scaune frecvente, apoase, timp mai mult de 3 zile, dureri abdominale, febră și/sau greață în timpul sau după un tratament cu antibiotic sau în urma unei intervenții chirurgicale gastro-intestinale
• Testarea poate fi comandată pentru ambulator, atunci când o persoană dezvoltă aceste simptome în decurs de 6-8 săptămâni după administrarea antibioticelor, la câteva zile după chimioterapie sau atunci când persoana are tulburări gastrointestinale cornice, pe care medicul le suspectează a fi complicate de o infecție cu Clostridium difficilae
• Testele pot fi comandate pentru a ajuta la diagnosticarea cauzei diareei, atunci când nu s-au detectat alte cauze infecțioase sau neinfecțioase
• Atunci când o persoană tratată pentru diareea asociată cu antibiotic sau colită, recidivează și simptomele reapar, testarea poate fi comandată pentru a confirma prezența toxinei
• Testarea nu trebuie comandată pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului sau pentru cei care sunt simptomatici
• Repetarea testării după un rezultat pozitiv nu este recomandată și nu oferă informații clinice utile. Testele moleculare pot rămâne pozitive săptămâni după ce o persoană este vindecată și asimptomatică

Dacă testul este pozitiv, este probabil ca diareea persoanei și simptomele asociate să fie datorate prezenței Clostridium difficilae producătoare de toxine.

Dacă testul este negativ, înseamnă că diareea este cauzată de altceva decât de Clostridium difficilae.