Antigen-Anticorpi HIV 1+2

HIV sau virusul imunodeficientei umane este un virus de tip ARN, care ataca progresiv sistemul imunitar al omului. Virusul infecteaza si ucide un tip de celule imune de aparare ale organismului, denumite limfocite CD4.

Infectia cu HIV netratata duce, dupa o perioada de latenta variabila care poate ajunge si la zeci de ani, la SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite), o boala severa in care sistemul de aparare al organismului este grav afectat si nu mai reuseste sa lupte cu infectiile si unele boli, cum ar fi cancerul.

Aproximativ una din 5 persoane nu stie ca este infectata cu HIV, intrucat boala, desi evolueaza, este asimptomatica o perioada de cativa ani.

Primele cazuri au fost semnalate inca din anul 1981 si, de atunci, se estimeaza ca peste 84,2 milioane de persoane au fost infectate, iar doar aprox. 38,4 milioane de persoane traiau cu aceasta boala la sfarsitul anului 2021.  

Exista doua tipuri de virusuri HIV, de tip 1 si de tip 2.

• HIV 1 este cel mai raspandit si mai virulent tip de virus care a generat propagarea infectiei epidemice la nivel global.
• HIV 2 se regaseste mai ales in vestul Africii, unde infectia este endemica; este mai putin virulent, are o evolutie mai lenta si viremia este mai redusa decat in cazul HIV 1. HIV-2 este similar cu HIV-1 in ceea ce priveste morfologia virala, structura genomica generala si capacitatea sa de a provoca SIDA.

HIV se transmite mai ales prin fluide corporale care includ:

• sange
• sperma
• lichide vaginale si rectale
• lapte matern

Caile de transmitere a virusului HIV:

• pe cale sexuala
• prin sange si produse derivate din sange
• de la mama la fat (transmitere verticala):  riscul de transmitere materno-fetal poate ajunge pana la 30%. Este foarte importanta depistarea femeilor insarcinate HIV pozitive pentru preventia transmiterii infectiei materno-fetale.

Desi nu exista un tratament care sa vindece boala definitiv, ingrijirile medicale care includ un tip de terapie numita antiretrovirala pot gestiona infectia HIV astfel incat durata de viata s-a prelungit foarte mult, ajungand sa fie similara cu a persoanelor neinfectate.

Anticorpii impotriva HIV-1 si HIV-2 apar ca reactie a organismului la infectia cu HIV si atesta prezenta virusului in organism.

Detectarea de Ac anti HIV 1+2 poate fi efectuata la aproximativ 4-12 saptamani de la contactul infectant si persista pana in etapa finala a bolii SIDA, cand titrurile de anticorpi scad la niveluri nedetectabile deoarece sistemul imun ajunge profund deprimat.

Intervalul dintre contactul initial infectant si detectarea anticorpilor anti HIV in sange sau saliva (4-12 saptamani) se numeste “fereastra serologica”. In aceasta perioada, virusul este prezent in sange, persoana infectata este contagioasa si poate transmite mai departe infectia, dar testele pentru anticorpii anti HIV sunt negative.

Prezenta infectiei HIV in sange se poate depista mai devreme prin alte metode de testare, cum ar fi  prin detectarea antigenului p24 (incepand din a doua saptamana de la infectie) sau a ARN-ului viral in sange (un test mai costisitor).

Screening-ul serologic de rutina al pacientilor cu risc de infectie cu HIV-1 sau HIV-2 (in special donatori si persoane gravide) poate fi efectuat prin diferite metode de testare, inclusiv teste rapide de anticorpi HIV. Daca aceste teste rapide sunt pozitive, se recurge la testarea suplimentara sau de confirmare.

Testele de anticorpi se efectueaza in scop de screening (depistarea infectiei la persoane asimptomatice, aflate la risc) sau de diagnostic (cand exista deja simptome).

Testarea anti HIV 1+2 se efectueaza in scop de screening la persoanele aflate la risc:

• Persoane care au avut mai multi parteneri sexuali, lucratori sexuali
• Persoane care au avut relatii sexuale neprotejate cu o persoana seropozitiva sau cu persoane intamplatoare al caror istoric sexual este necunoscut
• Utilizatorii  de droguri injectabile
• Gravide
• Donatori sau persoane care efectueaza frecvent transfuzii de sange, cum sunt hemofilicii

In scop de diagnostic, testarea anti HIV 1 si 2 se efectueaza la persoane care au simptome si semne sugestive de infectie HIV.

Este important sa iti faci testul de anticopi anti HIV 1+2 daca faci parte dintr-o categorie cu risc crescut de infectare, in special daca ai facut sex neprotejat cu persoane necunoscute, consumi droguri injectabile sau esti gravida.

Este posibil sa ti se recomande acest test daca medicul tau suspecteaza ca ai putea avea o infectie HIV, mai ales in contextul in care ai simptome sau semne de tipul:

• Scadere brusca in greutate
• Transpiratii nocturne sau febra
• Oboseala extrema
• Ganglioni limfatici mariti
• Pete albe in gura sau gat
• Pete rosiatice pe suprafata pielii
• Diaree continua (cronica)
• Pneumonii sau infectii frecvente
• Depresie, pierderea memoriei

Poti face testul si daca nu faci parte dintr-un grup cu risc ridicat, dar alegi sa te testezi doar pentru a te asigura ca nu ai HIV.

Testarea anticorpilor anti HIV(1+2) se face cu o proba de sange. Nu este nevoie de pregatire speciala. Pentru proba de sange se foloseste un ac atraumatic pentru a extrage o cantitate minima de sange dintr-o vena din brat sau mana.

Testarea negativa nu exclude o infectie, din cauza aparitiei tardive dupa contactul infectant a anticorpilor. Este posibil sa fie necesar sa repeti testul la mai mult de 3 luni dupa posibila expunere, daca rezultatele sunt negative.

Un rezultat pozitiv inseamna ca au fost gasiti anticorpi HIV si ca este posibil sa ai HIV.

In toate punctele de recoltare din cadrul retelei.

Intre 1-3 zile lucratoare.

Surse de informatie:

https://medlineplus.gov
https://www.cdc.gov
https://www.healthline.com