Amprenta anala

Amprenta anala este cea mai eficienta metoda de depistare a oualelor de Enterobius vermicularis, un parazit comun care infesteaza in prezent, dupa estimarile medicilor, peste un miliard de persoane la nivel global.

Se estimeaza ca un sfert din copiii aflati in colectivitati, intre 4-11 ani sunt infestati, iar un procent important din adultii care ii ingrijesc in mod obisnuit (parinti, familie, cadre didactice, ingrijitoare) se afla, de asemenea, la risc.

Enterobius vermicularis este un parazit intestinal uman-patogen apartinand nematodelor, o specie de viermi. Numiti si oxiuri, sunt usor de recunoscut dupa aspectul lor tipic. Femelele au un cm lungime, o coada lunga si ascutita, tipica si un diametru de aproximativ 0,5 mm, in timp ce masculii sunt mai scunzi (3–5 mm), dar vizibili cu ochiul liber. De culoare alb-bej, au de obicei o forma cilindrica si miscari destul de viguroase in interiorul lumenului intestinal, femelele avand obiceiul de a parcurge tot colonul pentru a migra perianal, in cursul noptii si a-si depune ouale. Oamenii sunt singura gazda naturala pentru aceasta infectie.

Contaminarea are loc prin ingestia orala de oua de oxiuri – larvele continute in oua devenind infectioase in doar 4-6 ore de la depunerea lor, prin contactul cu oxigenul din aer. Ouale sunt translucide si au forma asimetrica (forma de „felie de paine”), fiind capabile sa supravietuiasca pana la 20 de zile, in medie 5 zile, in afara corpului. Odata ingerate, dureaza aproximativ 1 pana la 2 luni pentru a se transforma in viermi adulti.

Mai intai, ajunse in sistemul digestiv al organismului gazda, care este de obicei copilul intre 4-10 ani, desi orice persoana le poate cadea victima, membrana externa a oualor se inmoaie. Dupa pasajul prin stomac, larvele de oxiuri eclozeaza in duoden, naparlesc si se transforma in viermi tineri care se acupleaza si apoi migreaza spre intestinul gros, unde pot fi gasiti in numar mare, in special in cec, apendice sau colon ascendent.
 
Masculii mor la scurt timp dupa fertilizarea femelelor, care, in schimb, au o durata de viata de pana la 100 de zile. Femelele mature, fertilizate, poarta peste 10.000 de oua in uter pe care le depun in zona perianala, deplasandu-se in cursul noptii, prin miscari active de-a lungul colonului pana la canalul anal.

Dupa ce parasesc anusul, isi fixeaza ouale in tesutul din zona perianala, cu o matrice adeziva. Mobilitatea viermilor in timpul acestui proces provoaca adesea un prurit inconfortabil, pe care copiii, in special, tind sa-l amelioreze folosind degetele pentru a zgaria regiunea perianala. Dar dezintegrarea cuticulei de vierme cauzata de degete si unghii duce la eliberarea masiva si raspandirea oualelor in lenjerie si in zona inconjuratoare.

Mainile contaminate ale gazdei joaca un rol important in mentinerea lantului de infectie (autocontaminare). Ouale au intotdeauna nevoie de conditii adecvate in afara tractului gastrointestinal (temperaturi scazute, concentratie mare de oxigen) pentru a se maturiza. Ouale se embrioneaza in cateva ore si sunt transferate cu ajutorul hainelor, lenjeriei, aerului si a prafului sau prin autocontaminare.

Infectia cu oxiuri este comuna in tarile cu clima moderata si industriale, unde este observata la toate nivelurile sociale. Au fost efectuate analize de frecventa la copii pentru unele tari europene: folosind testul de amprenta anala. O investigatie suedeza la copiii cu varsta cuprinsa intre 4 si 10 ani a evidentiat o rata de infectie de 28,5% in timp ce un studiu amplu din Estonia pe 954 de copii de gradinita a constatat o prevalenta comparabila de 24,4%. La risc se afla si ingrijitorii copiilor (parinti, familia, educatorii, invatatorii) la care prevalenta parazitozei este mult mai mare decat in populatia generala.

Aproximativ o treime dintre persoanele infestate sunt asimptomatice.

Pruritul (peri-)anal pronuntat, care apare in principal noaptea, duce la tulburari de somn, enurezis in copilarie (in pana la 53% dintre cazuri) si tulburari de concentrare in timpul zilei. In unele cazuri, tulburarile de dezvoltare ale copilariei au fost legate de aceasta enterobiaza.

De aceea diagnosticul este extrem de necesar. Contrar asteptarilor, examinarea scaunului nu este de ajutor in diagnosticul E. vermicularis, deoarece oxiurii sunt doar ocazional excretati in scaun. Uneori se recomanda analiza specimenului de scaun pentru a exclude alte cauze.

Cel mai indicat test pentru oxiuriaza este amprenta anala sau testul cu banda adeziva care se bazeaza pe comportamentul femelelor de E. vermicularis care isi depun ouale in cursul noptii in zona perianala.

In cazul obtinerii unui rezultat pozitiv, se recomanda sa fie investigati si ceilalti membrii ai familiei (mai ales copiii).

Recoltarea se face dimineata, inainte ca pacientul sa se mobilizeze din pat,  inainte de efectuarea toaletei perineale sau a defecarii. Nu este dureroasa, dar foarte rar poate produce o discreta iritatie locala la unele persoane, care, insa, dispare in scurt timp.

Enterobius  poate fi diagnosticat printr-un test cu banda de celofan sau banda adeziva sau test cu palete de oxiuri, in care un material asemanator unei benzi adezive este aplicat pe zona perianala si apoi examinat la microscop.

Una dintre metode, cel mai frecvent utilizata astazi, consta in folosirea linguritei (paletei)  coprorecoltorului simplu, fara mediu transport, pe care in prealabil s-a fixat o banda adeziva transparenta cu partea adeziva catre exterior. Cu lingurita preparata ca mai sus se badijoneaza bine regiunea perianala, fesele desfacandu-se foarte bine cu mana. Dupa recoltare, lingurita cu banda adeziva se introduce in coprorecoltor.

A doua metoda consta in folosirea unei bande adezive asemanatoare unui scotch transparent.

Pasii pentru test sunt:

• Apasa ferm partea lipicioasa a unei benzi de celofan sau banda de scotch transparenta de 2,5 centimetri latime si 8-10cm lungime, peste zona anala timp de cateva secunde. Ouale se lipesc de banda.
• Banda este apoi transferata pe o lama de sticla, cu partea lipicioasa in jos. Pune bucata de banda intr-o punga de plastic si sigileaza punga.
• Spala-te bine pe maini.
• Du punga furnizorului de servicii medicale. Furnizorul trebuie sa verifice banda pentru a vedea daca exista oua.

Pentru a creste gradul de acuratete se recomanda efectuarea testului timp de 3-5 dimineti la rand. Detectarea oualor de oxiuri este asociata cu o rata de rezultate fals-pozitive de 5-11% si o rata de rezultate fals-negative de 70-95%.

Un raport a constatat ca o singura examinare cu banda de celofan (adeziva) a dat o sensibilitate de 50%, 3 examinari au dat o sensibilitate de 90% si 5 examinari au dat o sensibilitate de 99%.

Analiza microscopica cu lame de sticla pentru Enterobius vermicularis poate fi efectuata cautand ouale si oxiurii femele.

Examenul microscopic arata ouale ovoide alungite, distinct comprimate lateral si turtite pe o parte care contin larva ( ca niste „felii de paine”). De asemenea, analiza poate dezvalui oxiurii femele care au o lungime de aproximativ 8 pana la 13 mm.

Daca examenul este negativ timp de cinci dimineti consecutive, atunci diagnosticul este exclus.

Acest test este efectuat pentru a verifica daca exista oxiuri, care pot provoca mancarimi in zona anala.

Daca se gasesc oxiuri sau oua de oxiuri, este confirmata infestarea cu oxiuri. De obicei, intreaga familie trebuie tratata cu medicamente.

Acest lucru se datoreaza faptului ca oxiurii se transmit cu usurinta intre membrii familiei.

Nu exista riscuri cu acest test.

Relevanta testului amprentei anale este deosebita pentru E. vermicularis, fiind singurul test care poate confirma infestarea cu oxiuri, in conditiile in care alte metode de diagnostic nu sunt suficient de exacte. Microscopia scaunului nu este un instrument de diagnostic util, deoarece ouale de viermi sunt depuse in afara intestinului. Metodele serologice nu au relevanta diagnostica. In mod similar, nici eozinofilia din sange si nici nivelurile crescute ale imunoglobulinei E nu sunt de asteptat in general din cauza invazivitatii scazute a viermilor.

In toate punctele de recoltare Regina Maria din tara.

Rezultatele se obtin in maxim 7 zile lucratoare, de la transmiterea ultimei probe.