Hernia inghinala ramane una din cele mai frecvente patologii in serviciile de chirurgie. Reprezinta slabirea peretelui abdominal la nivelul regiunii inghinale.
In functie de localizare, herniile regiunii inghinale pot fi impartite in hernii inghinale indirecte sau oblice externe, directe, oblice interne si femurale, fiecare cu simptomatologie si posibilitati evolutive particulare.
Hernia inghinala este de cele mai multe ori congenitala, oblica externa prin persistenta de canal peritoneo-vaginal. Tratamentul consta intr-o interventie chirurgicala minima cu desfiintarea sacului herniar si recalibrarea orificiului profund. In cazul defectelor de mari dimensiuni se impune montarea unei proteze.
Tratamentul presupune montarea obligatorie a unei proteze de polipropilena in regiunea inghinala. Standardul actual este reprezentat de chirurgia minim invaziva cu montarea unei proteze in spatiul properitoneal.
Tehnica aleasa este laparoscopica TAPP (trans abdominal pro peritoneal) cu montarea unei proteze 3D Max Light din Polipropilena. Recuperarea este rapida cu rezultate estetice si functionale maxime
Exceptie de la aceasta abordare fac herniile vechi, cu defect parietal de peste 3 cm si sac de hernie voluminos, care necesita abord clasic. Standardul este operatia Lichtenstein ce presupune montarea unei proteze de polipropilena pe peretele posterior al canalului inghinal.