Monitorizare sarcina

Permit conturarea statusului hematologic si biochimic al gravidei. Evidentierea oricarei patologii, cunoscute anterior sau nu, impune luarea unor decizii de tratament si monitorizare activa pe toata perioada sarcinii.

Este o analiza serica prin care se diagnosticheaza diferitele coagulopatii si totodata prin care se monitorizeaza eficienta tratamentului acestor afectiuni. Aceasta analiza devine obligatorie mai ales in cazul pacientelor cu antecedente abortive, coagulopatiile fiind o cauza relativ frecventa a avortului spontan.

De rutina, se realizeaza detectarea anticorpului HIV (Ac HIV) si a Treponemei pallidum (VDRL) in scopul diagnosticarii infectiei cu HIV, respectiv a sifilisului. Infectia activa cu Treponema (sifilis) in primele 3 luni de sarcina poate rezulta in avort spontan, fara a fi insa o regula. Indiferent de momentul in care s-a produs contaminarea, tratamentul este obligatoriu.

Depistarea infectiei cu virusul hepatitei C se face prin detectarea anticorpilor specifici (Ac anti HCV). In cazul prezentei acestora, decizia de continuare a sarcinii este dificila si depinde foarte mult de starea pacientei, precum si de rezultatele investigatiilor paraclinice. In orice caz, sarcina poate agrava serios evolutia bolii.

Determinarea antigenului pentru hepatita cu virus B (Ag HBs) se realizeaza doar in situatia in care aceasta analiza a fost efectuata cu mai mult de trei luni in urma fata de momentul in care se fac aceste determinari.

Determinarea anticorpilor de tip IgG pentru toxoplasma, rubeola si citomegalovirus (CMV). Daca acesti anticorpi au fost identificati in sangele matern, nu mai este nevoie sa fie determinati ulterior in sarcina, ei avand rol protector pentru reinfectii. Absenta anticorpilor impune, insa, detectarea lor. In cazul unor infectii recente (Ac tip IgM prezenti), evolutia poate fi catre avort spontan in primul trimestru sau catre alte complicatii care apar ulterior in sarcina.

La nivel vaginal se pot cantona diferiti agenti bacterieni – cel mai frecvent proveniti din intestinul gros – care provoaca o serie de simptome (leucoree, dureri la contactul sexual, prurit local etc.) si complicatii care pot culmina cu avortul in primul trimestru.

Are rolul de a confirma sarcina si de a exclude posibilitatea localizarii extrauterine.

Dublu Test, intre saptamanile 9-10 de sarcina, cu rolul de a detecta anomalii cromozomiale (sindrom DOWN, sindrom EDWARDS, sindrom PATAU).

Important, testul are valoare orientativa. In majoritatea cazurilor, gravidele care obtin un rezultat pozitiv pentru trisomie 21 (sindrom Down), trisomie 18 (sindrom Edwards) sau defecte de tub neural pot avea un copil sanatos. De aceea, un rezultat pozitiv necesita testari suplimentare. Daca dublu test indica suspiciune ridicata la una dintre afectiunile enumerate anterior, se recomanda efectuarea amniocentezei (intre saptamanile 15-17 de gestatie) sau CVS (biopsie de vilozitati coriale). Este o procedura prin care se obtin probe de lichid amniotic sau vilozitati coriale prin punctie transabdominala ghidata ecografic.

Intre saptamanile 20 si 24 de amenoree, se recomanda realizarea ecografiei morfologice fetale (3D/4D). Scopul principal al acesteia este depistarea malformatiilor fatului.

In saptamana 24 (luna a VI-a), este indicat sa se reefectueze hemoleucograma, glicemia, acidul uric si sumarul de urina, in vederea stabilirii echilibrului hematologic, biochimic si urinar.

Daca toxoplasmoza nu a fost depistata in primul trimestru (anticorpi absenti) si gravida prezinta risc de contaminare (animale de casa prezente sau traieste in mediu de risc), este recomandata dozarea anticorpilor tip Ig M.

Consult de specialitate cu monitorizarea activitatii cardiace fetale ecografic si/ sau cardiotocografic (marker esential al starii de sanatate a fatului).

Ecografie fetala, intre saptamanile 32 si 33 de sarcina, pentru evaluarea dezvoltarii copilului si a starii sale generale de sanatate.

Biometria fetala (evaluarea dimensiunilor fatului: circumferinta craniana si abdominala, lungimea femurului etc.) si morfologia fetala (in vederea descoperirii de malformatii congenitale) si se apreciaza greutatea.

Se apreciaza, cantitativ, lichidul amniotic. Iar in situatia reducerii sau excesului de lichid, trebuie cautata cauza acestei schimbari.

In cazul placentei, este studiata localizarea (placenta praevia, jos inserata, este o indicatie de cezariana) si aspectul sau (atunci cand este apreciata ca fiind de gradul 3 inseamna ca nasterea se va declansa curand). Cu aceasta ocazie se determina si pozitia fatului.

Dupa saptamana 35 de amenoree este recomandata o noua reevaluare a gravidei, pentru a preintampina eventualele complicatii care ar putea pune in pericol viata copilului si a mamei.

Hemoleucograma (hemoglobina, hematocrit etc.) pentru a exclude o anemie, in special in cazul gravidelor diagnosticate cu aceasta afectiune inainte de sarcina;

Glicemia – pentru monitorizarea gravidelor cu risc crescut de a dezvolta diabet gestational;

Coagulograma are rolul de a depista anomaliile coagularii, care prin patologia indusa pot perturba dezvoltarea fatului si pot conduce chiar la moarte intrauterina;

Sumarul de urina urmareste prezenta glucozei si a proteinelor in urina pentru depistarea diabetului de sarcina si a preeclampsiei;

Urocultura are rolul de a depista o infectie urinara, deoarece la aceasta varsta gestationala infectiile tractului urinar pot rezulta in mai multe complicatii neplacute, precum nasterea prematura;

Secretia vaginala (frotiu si cultura) pentru identificarea eventualelor infectii. Dintre toti germenii potential implicati, streptococul de grup B are riscul cel mai mare de a fi transmis la fat (complicatii posibile la fat: septicemie, meningita, pneumonie etc.).