Fiecare sarcină este unică și, oricât ar citi și s-ar pregăti gravida pentru asta, schimbările prin care trece corpul ei, dar mai ales felul în care crește și se dezvoltă viață din burtă acesteia, în cele nouă luni, păstrează o notă de mister. Iar uneori chiar se întâmplă că temerile cele mai negre ale viitorilor părinți să se adeverească prin complicații ale sarcinii care îi fac să simtă că le fuge pământul de sub picioare. Printr-o astfel de situație au trecut și Ioana și soțul ei în urmă cu zece ani, când au aflat că micuța lor avea hidrotorax (acumulare de lichid în cavitatea pleurală), o complicație care pune în mare pericol viața fătului. 

Vestea că micuța ei are foarte puține șanse să trăiască a fost un șoc pentru Ioana, care era însărcinată în 27 de săptămâni. Medicii i-au spus că este vorba despre o malformație gravă și că șansele de supraviețuire ale unui bebeluș, în astfel de cazuri, sunt sub 10%. Inițial, i-au recomandat întreruperea de sarcină, apoi să meargă la Viena pentru o intervenție intrauterină. „Domnii doctori (cu experiență mai mare de 20 de ani în domeniu) ne-au spus că de 15 ani nu au mai întâlnit un asemenea caz, lucru care ne-a demoralizat și mai mult. Singura speranță, să o numim așa, era să plecăm la Viena”, își amintește Ioana. Din fericire, Ioana a crezut cu tărie că Larissa se va naște sănătoasă și astfel l-au găsit, în România, pe medicul care a făcut posibil acest lucru – dr. Hadi Rahimian, cu o experiență remarcabilă în chirurgia morfo-fetală, inclusiv în tratamentul intrauterin pentru hidrotorax.

Mama Ioanei, bunica Larrisei, a aflat de pe Internet despre dr. Hadi Rahimian, care mai făcuse inclusiv procedura intrauterină de care Ioana și fetița ei aveau mare nevoie. Ioana a sunat la Spitalul Băneasa din București și a fost apoi contactată telefonic chiar de domnul doctor. De la prima interacțiune cu dr. Rahimian, a știut că l-a găsit pe cel care o va salva pe fiica ei. Acesta a liniștit-o mult prin felul în care i-a vorbit, prin felul cum i-a explicat situația, aducând lumina acolo unde ceilalți medici văzuseră doar umbre. De-atunci i-a devenit clar: da, fetița ei avea hidrotorax, dar există o soluție pentru asta!

În urma evaluării amănunțite, dr. Rahimian a concluzionat că nu va putea plasa suntul toracic necesar pentru drenarea lichidul din cutia toracică în lichidul amniotic. A găsit, în schimb, altă soluție: realizarea mai multor intervenții intrauterine pentru drenarea acelui lichid. Că urmare, au fost realizate patru astfel de intervenții, la o distanță de două săptămâni între ele. Apoi, micuța a decis să vină pe lume ceva mai devreme, la 34 de săptămâni de sarcină. Ceea ce a fost de așteptat, pentru că nașterea prematură este frecvența în urma intervențiilor intrauterine.

Ioana nu se mai satură să-și privească fiica, își dorea nespus să o atingă, să o țină în brațe, însă îi era teamă că nu cumva să o rănească. Medicul neonatolog Mihaela Scheiner își amintește că Ioana „venea la copil și îndrepta mâinile spre incubator, însă nu punea mâna pe copil și nici măcar pe incubator, să nu cumva să facă rău sau să deranjeze. A fost impresionantă dorința mamei de a atinge copilul și, totuși, reținerea de a face asta”. Chiar și așa, Ioana a reușit, cumva, să-i transmită micuței puterea ei. Fragila și intubată fiind în primele trei zile de viață, Larissa a avut o evoluție uimitoare. 

După trei săptămâni în care a fost îngrijită de medicii și de asistentele din Spitalul Băneasa, Larissa a fost externată. Astăzi este un copil sănătos și plin de energie. Că deboreaza de energie o dovedește inclusiv faptul că practică sport de performanță, iar de la 7 ani este campioană mondială la karate, la categoria ei de vârstă. Își amintește cu drag de dr. Hadi Rahimian, deoarece știe că el a salvat-o când era mică-mică, în burtă mamei, pentru că nu putea să respire bine.