Vulva - anatomie, functii si afectiuni

Muntele pubian (muntele lui Venus)

Muntele lui Venus este o proeminenta triunghiulara, rotunjita ca o movila alcatuita din grasime situata  deasura osului pubian. Tesutul gras are o grosime de aproximativ 3-5 cm si se continua cu labiile mari. La pubertate, aceasta zona devine mai proeminenta si mai rotunjita si este acoperita de par pubian. Femeile pot opta pentru inlaturarea partiala sau totala a parului pubian. Muntele pubian functioneaza ca o zona de amortizare a miscarilor in timpul actului sexual. De asemenea, contine glande sebacee care secreta feromoni pentru a induce atractia sexuala.

Labile majore (mari)

Labiile mari sau buzele mari sunt o pereche proeminenta de pliuri cutanate care pornesc de la muntele pubian si se continua pana la regiunea perianala. Formeaza marginile longitudinale laterale ale deschiderii vulvei.

Labiile mari sunt alcatuite din tesut muscular neted si tesut adipos (grasime), care le confera volum si forma. Sunt acoperite de piele care contine numeroase glande sebacee si sudoripare.  Pe fata externa a labiilor mari, pielea este acoperita de par si poate fi mai inchisa la culoare decat pielea din jur.

Labiile mari formeaza pliurile care acopera labiile mici, clitorisul, vestibulul vulvei, bulbii vestibulari, glandele Bartholin, glandele Skene, orificiul uretrei si orificiul vaginal. Partile anterioare ale pliurilor labiale mari se unesc imediat sub muntele pubian pentru a forma comisura labiala anterioara, iar partile posterioare formeaza comisura labiala posterioara. In timpul excitatiei sexuale, se produce o irigare abundenta cu sange a labiilor mari care devin edematoase, sporind suprafata sensibila erogena a vulvei.

Labiile minore (mici)

Labiile mici sunt denumite si buzele mici sau nimfele. Labiile minore sunt o pereche de pliuri cutanate mici care pornesc de la clitoris si se extind in jos, fiind situate paralel intre labiile mari. Pliurile anterioare ale labiilor mici inconjoara clitorisul formand in partea superioara „gluga” clitoridiana (preputul clitorisului) si in partea inferioara, frenul clitorisului.

Apoi labiile minore coboara oblic si in jos formand marginile vestibulului vulvei. In cele din urma, capetele posterioare ale labiilor mici se termina pe masura ce se unesc intre ele printr-un pliu cutanat numit frenul labiilor mici.

Labiile mici poseda numeroase fibre nervoase si vase de sange. Datorita abundentei terminatiilor nervoase, labiile mici reprezinta o zona erogena importanta, fiind mult mai sensibile decat labiile mari. In timpul excitatiei sexuale, labiile mici vor deveni pline de sange, marindu-se in volum, ceea ce intensifica dorinta de copulatie (penetrare a penisului in vagin).

Pielea labiilor mici contine multe glande sebacee care secreta o substanta albicioasa denumita smegma vulvara. Sebumul din smegma ajuta la mentinerea hidratarii pielii din jurul organelor genitale. De asemenea, ajuta la asigurarea lubrifierii, care scade frecarea si reduce durerea si disconfortul in timpul actului sexual.

Smegma nu este manifestarea unei boli sau infectii cu transmitere sexuala (ITS) si este inofensiva. Totusi, poate ajuta la crearea unui mediu ideal pentru cresterea si hranirea bacteriilor, ceea ce poate produce un miros puternic neplacut. Se recomanda ca o data pe zi sa se faca toaleta locala cu apa calduta si sapun delicat, fara parfum.

Clitorisul si bulbii vestibulari

Clitorisul si bulbii vestibulari sunt organele eferectile feminine, fiind considerate omoloage penisului la barbati.  

Clitorisul este un organ sexual la femei care functioneaza ca organ senzorial. Clitorisul poate fi impartit in glandul clitorisului si corpul clitorisului. La suprafata vulvei, se vizualizeaza doar glandul clitorisului, amplasat la unirea ramurilor anterioare ale labiilor mici. Corpul clitorisului nu este vizibil, dar poate fi pipait. Tesutul de baza care compune clitorisul seste reprezentat de corpii cavernosi.

Glandul clitorisului cea mai sensibila parte a corpului feminin, fiind foarte bine inervat si perfuzat de multe vase de sange. Se estimeaza ca glandul clitorisului este inervat de aproximativ 8 mii de terminatii nervoase, mai mult decat exista pe suprafata glandului penisului. Deoarece glandul clitorisului este atat de bine inervat, acesta devine erect si plin cu sange in timpul excitatiei sexuale. Clitorisul nu are niciun rol in reproducere, fiind destinat exclusiv placerii sexuale.

Bulbii vestibulari (bulbii clitoridieni sau bulbii vaginali) sunt organe semierectile, pereche, care inconjoara vaginul in partea inferioara. Se crede ca bulbii vestibulari functioneaza impreuna cu clitorisul. Deoarece sunt alcatuiti dintr-o retea densa de vene, in timpul excitatiei sexuale, acestea se umplu cu sange si, dilatandu-se, ingusteaza intrarea in vagin, exercitand o presiune asupra corpilor cavernosi ai clitorisului. Se crede ca aceasta presiune asupra corpului clitorisului induce o senzatie placuta in timpul excitarii sexuale.

Vestibulul vulvar (vaginal)

Zona dintre labiile mici reprezinta vestibulul vulvei. Aceasta este o suprafata neteda, roz, care incepe superior chiar sub clitoris si se termina inferior la comisura posterioara a labiilor mici.

Marginile vestibulului vulvei sunt formate de marginea labiilor mici. Exista o demarcatie intre vestibulul vulvei si labiile mici numita liniile lui Hart. Liniile lui Hart identifica schimbarea de la vestibulul vulvei la labiile mici. Aceasta modificare a aspectului pielii este vizibila prin aspectul tranzitoriu mai fin al pielii vestibulului vulvei catre aspectul vulvar al labiilor mici. Vestibulul poate fi vazut doar la indepartarea labiilor mici.

Vestibulul vulvei contine meatul urinar, prin care se elimina la exterior urina din uretra, ultima portiune a tractului urinar si deschiderea vaginala. Orificiul urinar este situat la aproximativ 2.5 cm mai jos de clitoris. Lateral de acesta se gasesc doua orificii prin care se deschid canalele glandelor mici ale lui Skene. Orificiul vaginal se afla in partea posterioara a vestibulului si marcheaza granita dintre organele sexuale externe si cele interne. Vaginul este un organ sexual intern, impreuna cu uterul, trompele uterine si ovarele.

La fetele virgine intrarea in vagin este inchisa partial de catre himen. Himenul este o membrana subtire care reprezinta fragmente de tesut ramase de cand s-a format vaginul in timpul dezvoltarii fetale. Poate avea forma de inel, semiluna, mai multe fasii sau sa acopere intreaga deschidere vaginala, dar sa prezinte mai multe deschideri mici.

Zona dintre deschiderea vaginului si anus, sub labiile mari, se numeste perineu. Perineul se termina la anus, orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate la exterior materiile fecale.

Glandele Bartholin

Glandele Bartholin cunoscute si sub denumirea de glandele vestibulare mari (omoloage glandelor bulbouretrale la barbati) sunt doua glande de marimea unui bob de mazare situate usor lateral si posterior de deschiderea vaginului. Functia acestor glande este de a secreta in timpul actului sexual o substanta asemanatoare mucusului care lubrifiaza vulva pentru a usura intrarea penisului in vagin. Acest mucus functioneaza ca un lubrifiant pentru a reduce frecarea in timpul actului sexual si ca o secretie hidratanta pentru vulva.

Glandele Skene

Glandele lui Skene, cunoscute si sub numele de glandele vestibulare mici (omoloage prostatei la barbati), sunt doua glande situate de fiecare parte a orificiului uretral. Functia lor nu este pe deplin cunoscuta, dupa se pare ca secreta un lichid in timpul orgasmului.

Functiile vulvei

Vulva are 4 functii principale:

• Ofera lubrifiere si placere sexuala in timpul actului sexual. In timpul excitatiei, clitorisul si labiile se maresc in volum, iar secretiile glandelor Bartholin lubrifiaza vulva si vaginul, pregatindu-le pentru penetrarea penisului.
• Permite patrunderea spermatozoizilor in vagin prin orificiul vaginal.
• Permite eliminarea urinei in exterior prin orificiul uretral, dirijand jetul de urina prin intermediul labiilor mici.
• Protejeaza organele genitale interne (vaginul si uretra) de microorganismele infectioase.

Variatiile anatomice ale vulvei

Vulva - in special dimensiunile, forma si culorile pubisului, clitorisului, labiilor mari si labiilor mici, precum si orificiul vaginal - variaza foarte mult de la o femeie la alta. Un studiu a aratat ca organele genitale externe sunt unice si deosebite pentru fiecare femeie fara existenta unui tip-standard pentru forma, culoarea si marimile vulvei.  Cu toata aceasta variabilitate, functionalitatea vulvei nu este afectata.

Aceste variatii sunt asociate cu activitatea estrogenului in timpul pubertatii. Dimensiunile mai mari si formele mai groase fiind asociate cu prezenta unui nivel ridicat din acest hormon, in timp ce o cantitate mai mica de estrogen poate duce la organe genitale externe mai subtiri si mai mici. De exemplu, pubisul este puternic influentat de estrogen. Muntele lui Venus este mai mare la femile cu mai mult estrogen in comparatie cu un pubis mai putin proeminent la femeile cu mai putin estrogen.

Cele mai mari diferente se observa in dimensiunea, culoarea si structura labiilor mari si mici, unele femei prezentand pliuri labiale mai proeminente vizual. In alte cazuri, clitorisul si „gluga” clitoridiana sunt mai mari si mai proeminente.

Variatiile congenitale ale vulvei

In plus fata de variatiile anatomice normale, exista cazuri mai rare de variatii congenitale ale vulvei, care implica si fiziologia uterului si a vaginului. Acestea sunt grupate in 4 clase de variatii congenitale:

• Clasa I: reprezinta o dezvoltare anormala a uterului si vaginului. Cea mai frecventa anomalie este sindromul Mayer-Rokinatsky-Kuster-Hause (MRKH), in care uterul, colul uterin si portiunea superioara a vaginului nu se dezvolta corespunzator. Afecteaza una din 4500 de femei si este caracterizat prin dezvoltarea incompleta a canalului Müllerian - din care deriva cea mai mare parte a tractului reproductiv feminin.
• Clasa II: se refera la tulburarile de fuziune verticala care determina malformatii ale colului uterin, precum si septuri vaginale transversale obstructive sau neobstructive. Acest lucru poate afecta functionarea vulvei.
• Clasa III: tulburarile de fuziune laterala determina dublarea caracteristicilor anatomice ale vulvei. Adesea, se asociaza cu utere multiple.
• Clasa IV: combinatii ale defectelor de mai sus.

Sindromul de insensibilitate la androgeni (sindrom Morris)

Dezvoltarea organelor genitale externe feminine este dependenta de hormonii feminini. Ca urmare, daca exista o tulburare endocrina, barbatii pot prezenta organe genitale externe feminine.

Un exemplu este sindromul de insensibilitate completa la androgeni (sindrom Morris).

Acesta este o tulburare de dezvoltare sexuala determinata de insensibilitatea receptorilor la hormonii androgeni (testosteron). Persoana este genetic barbat - are cariotip masculin 46,XY, dar are anumite trasaturi de femeie.

O persoana cu sindrom de insensibilitate partiala la androgeni poate avea atat caracteristici fizice masculine, cat si feminine. Persoana cu sindrom de insensibilitate completa la androgeni pare a fi femeie, dar nu are uter. Are foarte putin par pubian si la nivelul axilei. La pubertate, se dezvolta caracteristicile sexuale feminine (cum ar fi sanii).

Cu toate acestea, persoana nu are menstruatie si nu devine fertila. Poate avea o inchidere partiala a orificiului vaginal, un clitoris marit si un vagin scurt.

Modificarile vulvei la pubertate

Pubertatea este succesiunea de evenimente prin care o fata dobandeste caracterele sexuale fizice ale femeii si capacitatea de reproducere ca urmare a schimbarilor hormonale.

La fete, pubertatea incepe mai devreme decat la baieti, undeva in jurul varstei de 8-13 ani si dureaza in medie 4 ani.

Maturizarea sexuala se desfasoara intr-o anumita secventa si implica:

• Dezvoltarea sanilor, care este cel mai timpuriu semn al pubertatii la majoritatea fetelor.
• Aparitia parul pubian si axilar (de la subrat).
• Cresterea in inaltime cu aproximativ 28 de centimetri. Incepe de obicei in jurul varstei de 10 ani, fiind mai rapida inainte de inceperea menstruatiei si atinand un varf la aproximativ 12 ani. Apoi cresterea incetineste considerabil, oprindu-se de obicei intre 14-16 ani, cand se va atinge inaltimea de adult.  
• Menarha (primul ciclu menstrual) este punctul culminant al pubertatii. Apare, de obicei,  dupa 2 ani de la inceputul cresterii sanilor si dupa ce cresterea in inaltime incetineste dupa atingerea maximului. Aparitia primei menstruatii este variabila ca moment: cele mai multe fete au prima menstruatie la 12-13 ani.
• Latirea soldurilor si a pelvisul, adolescenta capatand conturul corpului de femeie.
• Aparitia transpiratiei. Pielea devine grasa si poate sa apara acneea.

Poti avea nevoie de o perioada de timp ca sa te obisnuiesti cu gandul ca in corpul tau au loc schimbari si ca vulva arata oarecum diferit decat inainte. In timpul pubertatii, vulva se schimba astfel:

Labiile

Inainte de pubertate, fetele au labiile interioare mai mici, care nu sunt vizibile cu usurinta.

Cand incepe pubertatea, incepe sa se acumuleze grasime si labiile mari cresc in volum.

Labiile mici se maresc in dimensiuni, suprafata lor devine rugoasa si mai inchisa la

culoare. Deseori ele proemina peste labiile mari. Este foarte obisnuit ca o parte a labiilor tale sa se dezvolte inaintea celeilalte.

Muntele lui Venus

Muntele lui Venus este ca o movila care are rolul de a proteja osul pubian de dedesubt. In timpul pubertatii, aceasta zona devine mai rotunjita prin acumularea de grasime subcutanata.

Parul pubian

La nivelul muntelui lui Venus la pubertate apare parul pubian. La 15% dintre fete aparitia parului pubian poate fi primul semn al inceperii pubertatii. Parul pubian are rolul de a proteja vulva si vaginul. Parul apare mai intai pe suprafata labiilor mari, apoi se raspandeste pe linia mediana a zonei pubiene sub forma de o fasie. Initial, firul de par pubian este lung si fin, pentru ca apoi sa devina mai inchis la culoare si mai gros pe masura ce continua sa se extinda. In cele din urma, parul pubian va arata ca cel al femeii adulte, insa este raspandit pe o zona mai mica. Se poate intinde si pe coapse si, uneori, pe abdomen.

Glandele vestibulare

Glandele vestibulare se maturizeaza si devin active.

Modificarile vulvei la menopauza

Dupa instalarea menopauzei, nivelul hormonilor estrogeni scade si determina o serie de modificari la nivelul organelor sexuale externe:

• Atrofia vulvovaginala.
• Disparitia pigmentatiei pielii.
• Regiunea pubiana si labiile mari pierd din tesutul adipos si devin flasce.
• Labiile mici se subtiaza.
• Orificiul vulvar se ingusteaza.
• Parul pubian devine mai fragil si mai subtire si se reduce gradul de pilozitate a regiunii genitale.
• Glandele sudoripare, sebacee si vestibulare regreseaza, suprafata pielii devenind mai uscata.

Sindromul genito-urinar in menopauza

Aceste modificari la nivelul vulvei pot determina aparitia sindromului genito-urinar in menopauza care se manifesta cu: uscaciune vaginala, durere in timpul actului sexual, probleme ale vezicii urinare (incontinenta urinara), infectii frecvente ale tractului urinar (ITU), senzatia de arsura, mancarime si iritatie locala. De asemenea, unele femei pot avea dureri in timpul actului sexual. Vulva poate deveni mai sensibila la iritanti. Infectiile pot aparea mai frecvent.

Se estimeaza ca peste 50% din femeile in postmenopauza prezinta grade variate de manifestari ale sindromului genito-urinar si este putin probabil ca simptomele resimtite sa se imbunatateasca fara tratament. Din pacate, sindromul genito-urinar in menopauza este subdiagnosticat, in parte din cauza convingerii ca simptomele sunt o parte normala a procesului de imbatranire si ca nu se poate face nimic, dar si naturii sensibile a subiectului si a credintei ca subiectul este inadecvat pentru o discutie intre pacienta si medic.

Exista mai multe tratamente pentru sindromul genito-urinar in menopauza. Initial, femeia poate incerca folosirea de 2-3 ori pe saptamana a cremelor vaginale hidratante si lubrifiante non-hormonale. Daca simptomele persista, medicul ginecolog va recomanda terapia de linia a doua - terapia cu estrogeni in doze mici cu administrare intravaginala, de electie in vaginitele atrofice. Tratamentele de linia a treia constau din terapia de subtitutie hormonala, iar atunci cand exista contraindicatii, medicul ginecolog va recomanda modulatori selectivi de receptori de estrogeni care actioneaza pe vagin, dar nu si pe endometru si san, alte tratamente sau kinetoterapie pelvina. 

Modificarile vulvei dupa sarcina

Vulva se poate schimba dupa sarcina. Homonii de sarcina pot schimba dimensiunea si forma vulvei. Labiile se pot inchide la culoare si pot deveni mai mari, datorita cresterii vascularizatiei. Nasterea pe cale vaginala va intinde, de asemenea, labiile mici. Aceste modificari se rezolva de obicei dupa nastere, dar uneori pot persista modificari minore si acest lucru este normal.

Afectiunile vulvei

Chistul si abcesul glandelor Bartholin

Glandele Bartholin sunt glande care produc secretii pentru a lubrifia vulva si vaginul, favorizand actul sexual. Sunt localizate de fiecare parte a orificiului vaginal. Uneori, orificiile acestor glande devin obstruate, determinand ca secretiile sa se acumuleze in glanda. Rezultatul este o umflatura nedureroasa denumita chist Bartholin. Daca lichidul din chist se infecteaza, se poate dezvolta o colectie de puroi inconjurat de tesut inflamat (abces), care este dureroasa. Microorganismele care pot cauza un abces sunt: Escherichia coli si unele bacterii care cauzeaza infectii cu transmitere sexuala, cum sunt Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae.

Chistul si abcesul Bartholin sunt afectiuni relativ frecvente si tind sa apara la femeile de varsta reproductiva. Se prezinta ca o umflatura localizata posterolateral de orificiul vaginal.

Tratamentul unui chist Bartholin depinde de dimensiunea chistului, cat de dureros este si daca este infectat. Uneori, tratamentul la domiciliu cu bai calde de sezut sau aplicarea de comprese calde este suficient. In alte cazuri, este necesar drenajul chirurgical daca chistului Bartholin este foarte mare sau s-a infecat. Daca apare o infectie, antibioticele pot fi utile pentru a trata chistul Bartholin infectat. Chistul poate reapare si in acest caz va necesita tratament din nou.

Lichen simplex cronic

In lichenul simplex cronic, regiunea vulvara sufera o hiperplazie a epiteliului. Afectiunea se mai numeste si neurodermatita. Pe pielea vulvara apar zone ingrosate, solzoase, numite „placi”. Aceste placi provoaca mancarime intensa care poate interfera cu somnul. Pacienta se scarpina, insa scarpinatul face ca senzatia de mancarime sa fie si mai intensa. Cu cat pacienta se scarpina mai mult, ca atat pielea devine mai groasa. Intreruperea ciclului de scarpinare-mancarime-scarpinare este o provocare si lichenul simplex cronic este de obicei o afectiune pe termen lung.

Cauza nu este cunoscuta. Poate fi rezultatul unei dermatite de contact, cand imbracamintea stramta irita pielea. De asemenea, stresul si anxietatea pot declansa mancarimea. Lichenul simplex cronic se poate ameliora cu tratament, dar adesea mancarimea revine. Tratamentul consta din controlul mancarimii si prevenirea zgarieturilor. De asemenea, eliminarea factorilor care agraveaza simptomele, cum ar fi pielea uscata, poate ajuta. Aceasta conditie nu este asociata cu un risc crescut de cancer vulvar.

Lichen scleros

Lichenul scleros este o afectiune a pielii care se manifesta cu pete albe de piele subtire.

Cauza exacta a lichenului scleros nu este cunoscuta si se considera ca exista o combinatie de factori, cum ar fi un sistem imunitar hiperactiv, o componenta genetica si deteriorarea sau iritatia anterioara a pielii. Aceasta afectiune afecteaza in special femeile dupa menopauza, dar poate sa apara si la fete inainte de pubertate (< 10 ani) si la femeile care au alte boli autoimune, cum ar fi o tiroidita autoimuna.

Regiunea vulvei este o zona sensibila care poate fi predispusa la iritatii. Atunci cand la nivelul vulvei exista o iritatie cronica, apare mancarimea care determina pacienta sa se scarpine, iar in timp, traumatismul de la zgariere va face ca pielea vulvara sa sufere lichenificare (ingrosare). Pielea apare ca o hartie de pergament cu leziuni albe.

Lichenului scleros poate determina un act sexual dureros si formarea de cicatrici care sa acopere clitorisul sau orificiul uretral. De asemenea, creste riscul de aparitie a cancerului vulvar. Lichenul scleros nu este contagios si nu se poate raspandi prin contact sexual.

Tratamentul este cu steroizi topici care amelioreaza mancarimea, imbunatatesc aspectul pielii si reduc riscul de aparitie a cicatricilor. Totusi, chiar si cu un tratament de succes, simptomele reapar adesea.

Lichen plan

Lichenul plan este o afectiune a pielii care apare cel mai frecvent pe membranele mucoase ale gurii. Ocazional, afecteaza si pielea organelor genitale externe. Pot aparea mancarimi, durere, senzatia de arsura si scurgeri anormale. Aspectul lichenului plan este variat. Pe pielea vulvara pot exista dungi albe sau intreaga suprafata poate fi alba. Pot exista umflaturi de culoare roz inchis.

Tratamentul lichenului plan poate include creme sau unguente, ovule vaginale si medicamente recomandate pe baza de reteta. Aceasta afectiune este dificil de tratat si, de obicei, implica un tratament si o urmarire pe termen lung.

Foliculita

Foliculita apare sub forma de umflaturi mici, rosii si uneori dureroase cauzate de bacteriile care infecteaza foliculul de par. Poate aparea pe labiile mari. Acest lucru se poate intampla din cauza raderii parului, epilarii cu ceara sau a frecarii. Foliculita dispare adesea de la sine. O igiena locala adecvata, purtarea de haine largi si comprese calde aplicate pe zona cu foliculita ajuta la accelerarea procesului de vindecare. Daca umflatura nu dispare sau devine mai mare si mai dureroasa, mergi la un consult la medicul ginecolog deoarece este posibil sa ai nevoie de tratament suplimentar.

Dermatita de contact

Dermatita de contact este cauzata de iritatia pielii de catre lucruri precum sapunuri, parfumuri sau textile. Semnele si simptomele pot include mancarime extrema, durere, usturime, senzatia de arsura. Tratamentul presupune evitarea sursei iritatiei si tratamentul mancarimii, astfel incat pielea sa se poata vindeca. Gheata sau compresele reci aplicate local pot reduce iritatia. Se poate aplica un strat subtire de vaselina simpla pentru a proteja pielea. In cazurile severe medicul poate recomanda medicamente.

Cancer

Cancerul vulvar

Cancerul vulvar este un tip de cancer care apare pe suprafata exterioara a organelor genitale feminine. Este un tip de cancer rar. Cel mai frecvent cancer care implica regiunea vulvara este carcinomul cu celule scuamoase a carei cauza poate fi infectia cu tulpinile cu risc inalt HPV16 sau HPV18. De asemenea, lichenul scleros poate evolua cu cancer vulvar.

Cancerul vulvar apare sub forma de nodul sau ca o rana la nivelul vulvei care se manifesta adesea cu mancarime persistenta si senzatia de arsura. Desi poate aparea la orice varsta, cancerul vulvar este cel mai frecvent diagnosticat la femeile in varsta. Biopsia va confirma diagnosticul.

Tratamentul depinde de stadiul cancerului si consta din interventie chirurgicala pentru a indeparta cancerul si o zona mica de tesut sanatos din jur. Uneori, operatia pentru cancerul vulvar necesita indepartarea intregii vulve. Radioterapia si chimioterapia pot fi uneori necesare. Cu cat cancerul vulvar este diagnosticat mai devreme, cu atat este mai putin probabil sa fie necesara o interventie chirurgicala extinsa.

Boala Paget extramamara

Boala Padget la nivelul vulvei este un cancer foarte rar al pielii care creste lent si care cel mai frecvent este o forma de carcinom in situ (care nu a depasit membrana bazala). De multe ori este diagnosticat dupa multi ani de la debut, deoarece se prezinta de obicei ca o eruptie cutanata rosie, catifelata, pruriginoasa a regiunii vulvei, care imita indeaproape o multitudine de alte afectiuni mai frecvente. Ca urmare, boala vulvara Paget este frecvent diagnosticata gresit, ceea ce duce la un interval de timp indelungat (in medie aproximativ 2-3 ani) intre debutul simptomelor si diagnostic.

Totusi, diagnosticul precoce este de mare importanta pentru a detecta leziunea in stadiu initial si pentru a preveni metastazele la distanta. Raritatea afectiunii si dificultatile de diagnostic subliniaza necesitatea biopsiei cutanate precoce, care este cel mai eficient instrument de diagnostic. Tratamentul este chirurgical, insa exista un risc mare de recidiva.

Himen imperforat

Atunci cand o fata la pubertate a ajuns la varsta la care in mod normal apare menstruatia, dar nu are menstruatie, sufera de o conditie care se numeste amenoree primara. O cauza a amenoreei primare este himenul imperforat. Este o afectiune rara (5%) in care himenul acopera complet deschiderea vaginului. Este considerata o anomalie congenitala (fata se naste cu el) si nu exista o modalitate de a preveni aparitia himenului imperforat.

Himenul este o membrana mica si subtire localizata la orificiul vaginului. Sunt fragmente de tesut ramase de cand s-a format vaginul in timpul dezvoltarii fetale. Nu se cunoaste sigur care este scopul himenului, dar se crede ca s-a dezvoltat pentru a ajuta la prevenirea patrunderii bacteriilor in vagin. Cel mai adesea, himenului formeaza un inel in jurul deschiderii vaginale la nastere, pentru ca ulterior sa se retraga pentru a acoperi doar o mica portiune inferioara a deschiderii vaginale.

O fata care are himen imperforat, cel mai probabil va sti asta cand ajunge la pubertate si incepe sa aiba probleme cu menstruatia. Din cauza ca himenul blocheaza deschiderea vaginului, fata va prezenta lunar durere si presiune in abdomenul inferior, dar nu si eliminarea de sange de menstruatie. La examinarea fizica, va exista o masa bombata, rotunda, albastru-maronie care iese din vagin si care este o colectie de sange care se acumuleaza in vagin. Tratamentul este incizia si drenajul masei. Dupa tratament, femeile sunt capabile sa se bucure de sex, sa ramana insarcinate si sa aiba copii sanatosi.

Vulvodinia

Vulvodinia este o conditie in care apar diferite tipuri de durere la nivelul vulvei. Durerea este adesea descrisa ca arsura, usturime, iritatie, pulsatie sau durere „in carne vie”. 

Durerea poate fi resimtita la nivelul intregii vulve sau doar intr-un singur loc, cum ar fi clitorisul sau vestibulul. Simptomele vulvodiniei pot fi constante sau intermitente (apar si dispar). Simptomele pot apare si dispare fara avertisment sau pot aparea numai atunci cand zona este atinsa. Introducerea unui tampon vaginal, sexul sau purtarea de lenjerie inconfortabila pot fi declansatoare de durere pentru unele femei.

O varietate de metode sunt utilizate pentru a trata vulvodinia, cum ar fi masuri de ingrijire personala, medicamente, modificari ale dietei, antrenament de biofeedback, terapie fizica, consiliere sexuala sau interventie chirurgicala.

Alte afectiuni

Infectiile (cum ar fi candidoza vulvovaginala) si infectiile cu transmitere sexuala (ITS), cum ar fi herpesul genital, pot provoca semne si simptome vulvare.

Boala Crohn este o boala cronica intestinala autoimuna. Poate provoca inflamatie, rani sau umflaturi la nivelul vulvei.

Cunoaste-ti vulva

Fiecare este diferit in a simti placere. Poate fi placut sa-ti atingi vulva si vaginul. Corpul tau iti apartine - explorarea acestei zone genitale este o parte naturala a cresterii, iar observarea zonei cu ajutorul unei oglinzi te poate ajuta sa iti cunosti aceasta zona intima a corpului tau si sa ai incredere in tine.

Este normal sa cunosti cat mai multe despre corpul tau si despre vulva atunci cand alegi sa devii intim cu cineva. Te vei simti confortabila in astfel de momente daca poti avea incredere in tine si in corpul tau si daca iti pasa de cealalta persoana.

Sunt ingrijorata despre vulva mea, dar nu stiu cum sa vorbesc despre asta...

Discutia despre schimbarile corpului tau poate fi dificila, in special despre vulva. A vorbi despre grijile tale te poate ajuta sa intelegi ca schimbarile care au loc sunt normale. Poti vorbi cu medicul de familie sau un medic ginecolog. Medicii sunt obisnuiti sa raspunda la tot felul de intrebari despre labii si vagin. Poti avea incredere ca aceasta discutie este confidentiala.

Cand sa mergi la medicul ginecolog

Daca observi modificari la nivelul pielii vulvei sau daca ai mancarime, senzatia de arsura sau durere, mergi la un consult la medicul tau ginecolog. Medicul iti va pune intrebari despre durere si mancarime si despre rutina de igiena zilnica, te va examina si va preleva mostre din scurgerea vaginala sau vulvara pentru testare. In unele cazuri, este necesara o biopsie pentru a confirma diagnosticul unei boli.

Ingrijirea locala

Pielea vulvei este foarte sensibila, asa ca este important sa eviti iritantii care pot cauza aparitia sau pot agrava simptomele.

Urmatoarele masuri de autoingrijire pot ajuta la prevenirea sau ameliorarea anumitor probleme vulvare:

• Pastreaza vulva curata clatind-o o data pe zi cu apa calduta si sapun delicat, fara parfum. Usuca zona cu un prosop de bumbac moale, tamponand-o usor, fara sa freci. Evita sa folosesti bureti sau o carpa pentru a spala vulva, deoarece acestea pot irita pielea.
• Nu purta lenjerie intima stransa. Poarta numai lenjerie de corp larga din bumbac sau matase (mai degraba decat lenjerie de corp sintetica). Lenjeria alba sau deschisa la culoare este de preferat, deoarece vopselele textile inchise pot provoca alergii.
• Nu purta pantaloni stransi, precum colantii, blugii stramti sau pantalonii pentru ciclism. Acasa, s-ar putea sa fie mai confortabil sa porti haine largi, fara lenjerie intima. Dormi fara lenjerie intima.
• Nu purta dress cu chilot decat daca are in zona intima un material din bumbac.
• Nu utiliza tampoane care contin parfum sau au un strat din plastic.
• Nu folosi sapun parfumat sau hartie igienica parfumata sau colorata.
• Evita utilizarea balsamurilor pentru tesaturi si a pudrelor de spalat biologice.
• Nu face dus intravaginal si nu folosi spray-uri deodorante sau pudre de talc feminine. Evita sa faci bai cu spuma.
• Ai grija cand folosesti preparate fara prescriptie medicala, deoarece unele dintre cele disponibile pot agrava alergiile si pot prelungi simptomele, ca de ex. creme pentru copii, creme pe baza de plante (ulei de arbore de ceai, aloe vera) si tratamente pentru candida.
• Daca ai tendinta de a-ti scarpina pielea de la nivelul vulvei, pastreaza-ti unghiile taiate si evita sa folosesti oja.

Surse de informatie:
www.ncbi.nlm.nih.gov
www.acog.org
www.merckmanuals.com
www.ruh.nhs.uk
www.verywellhealth.com

Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor