Tocmai ce ai adus pe lume un puiut de om si te simti coplesita de noua ta responsabilitate de mamica. O multime de intrebari si indoieli te macina. Oare te vei descurca? Cum e mai bine sa procedezi? Ce faci cand plange copilul? Cum sa te porti cu el? Sa doarma singur sau langa tine?
Cu toate ca ai la indemana o multitudine de informatii si sfaturi, este greu sa te orientezi catre cea mai buna solutie atunci cand te afli singura, fata in fata, cu bebelusul tau. Fiecare bebelus are felul lui de a fi si adesea, ce se potriveste unuia nu este deloc eficient pentru altul.
Iata cateva sfaturi de ingrijire a nou-nascutului care sunt dovedite stiintific ca sunt corecte si care ajuta la dezvoltarea psihologica normala a copilului:
- Tine-l la pieptul tau, cat mai aproape de pielea ta (chiar daca nu alaptezi natural). In contact direct cu pielea si corpul mamei, bebelusul invata ritmurile vietii (respiratia regulata, bataile regulate ale inimii) si isi dezvolta capacitatea de autoreglare a temperaturii corpului. Gandeste-te ca 9 luni de zile doar corpul tau a fost tot Universul lui!
- Iubeste-l, saruta-l, mangaie-l si vorbeste-i privindu-l in fata, chiar daca inca nu te intelege. Fiinta umana este profund sociala inca din prima clipa de viata, iar creierul se dezvolta prin interactiune directa cu alte fiinte umane. Copiii neglijati din punct de vedere afectiv si al comunicarii au creierul mai mic (vizibil pe studiile de imagistica).
- Anticipeaza-i nevoile si raspunde-le cu promptitudine. Nu iti lasa copilul sa planga timp indelungat pana oboseste si renunta. In felul acesta, creierul lui va deprinde corect abilitatile de auto-reglare emotionala (capacitatea de a reveni usor la echilibrul de baza dupa o emotie intensa, pozitiva sau negativa).
- Nu folosi strategii de disciplinare cu un bebelus (gen recompensa si pedeapsa). Un bebelus nu poate fi niciodata rasfatat sau alintat! El nu are constiinta de sine formata (acest lucru se intampla in al doilea an de viata), prin urmare nu te poate manipula si nu poate avea intentii. Bebelusul are doar insticte de supravietuire si nevoi (fizice, afective, sociale, etc.), depinzand exclusiv de un adult pentru a si le satisface.
- Fii aproape de el cand doarme pentru a-l supraveghea si raspunde prompt nevoilor lui. Independenta unui copil de cateva luni nu se construieste lasandu-l sa doarma singur. Despre castigarea abilitatilor de autonomie personala vorbim mai tarziu, dupa ce isi pierde statutul de bebelus si devine copil mic, constient de propria persoana. Ore cate alte specii de mamifere isi lasa puii sa doarma singuri?
- Joaca-te cu el cat mai mult sau tine-l pe langa tine atunci cand esti ocupata cu treburile gospodariei. Creierul se dezvolta mult mai bine cand bebelusul sta intr-un scaunel si te urmareste pe tine, decat sa ramana singur in patutul lui, sau – si mai grav – in fata televizorului.
- Rutinele sunt importante atat timp cat raspund nevoilor copilului si nu ale mamei sau persoanei de ingrijire. Stabileste rutinele zilnice (somn, hranire, baita, joaca, etc.) dupa stilul si asteptarile bebelusului si nu dupa ceas sau programe predefinite.
- Nu in ultimul rand, ai incredere in instinctele tale de mama si in instincele copilului tau. Copilul singur iti va arata ce e mai bine de facut pentru el, atat timp cat stii sa il “asculti”.
Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii