Prietenul de Speriat este un specimen de ipohondrie română dificil și problematic, un personaj care surclasează practicanții de magie neagră din întreaga lume. Acesta ridică probleme de anxietate și groază acolo unde nu există probleme medicale reale.
Este foarte ușor de reperat, fiind chiar unul dintre specimenele ce se insinuează în conversații cu ușurință, expansivitate și chiar cu forța, pentru a oferi răspunsuri nesolicitate la întrebări neformulate. Cei care nu știu cu cine au de-a face de la bun început vor avea ghinionul de a li se previzice viitorul conturat în imagini negre, întunecate și fără speranță, asemenea nenorocoșilor care se duc la vrăjitoare pentru a li se citi în palmă, doar ca să afle că au o linie a vieții prea scurtă. Asta doar pentru că au avut proasta inspirație de a verbaliza o jenă, o suferință minoră sau o preocupare.
Astfel, zbaterea ochiului stâng devine un semn clar al atacului vascular cerebral, mâncărimea palmei simptom al unei afecțiuni locomotorii, amorțeala piciorului începutul evident al unei semipareze a membrelor inferioare. Extremitățile reci îi atrag atenția Prietenului de Speriat că există posibilitatea unui blocaj al circuației sanguine care îți pune în mare pericol viața, iar țiuitul urechilor semnifică pasul de dinaintea surzeniei totale.
Sumbru, deprimant și pesimist până la limita suportabilității, Prietenul de Speriat reușește, fără foarte mult efort, să își alienize astfel toți apropiații, rudele, cunoștințele și are chiar capacitatea nemaiîntâlnită de ridica de la masa la care stă persoane pe care nu le cunoaște.
Există totuși o parte bună a întregii experiențe pe care o implică interacțiunea cu un Zăpăcitus Deprimatores, și anume faptul că poți sta liniștit știind că pronosticul acestuia nu are nicio legătură cu realitatea.