Nu pot sa ma declar un om foarte disciplinat in ceea ce priveste sanatatea, nu imi place sa merg la doctor, dar intr-o zi mi-am luat avânt sa imi fac un set de analize periodice: de la analize de sânge, pâna la analize mai amanuntite. M-am hotarât sa nu ma mai pun pe ultimul plan. Nu asa ar fi normal, sa ne punem pe primul plan, astfel incât sa avem puterea ne a ne ingriji si de restul?
Este o veste pe care nu o primesti usor, indiferent de cât de puternic esti. Ce faci mai departe? Mi-am dat seama ca nu am ce sa fac, ca eu nu imi pot fi utila cu nimic, astfel incât sa ies din aceasta situatie sau macar sa mi-o usurez. Fireste, aflat intr-un astfel de stadiu, nu ai de ales; trebuie sa ii lasi pe altii sa te ajute. Este ca o situatie de criza care are nevoie de rezolvare; ca atunci când te pierzi pe munte si te mobilizezi sa cauti lumina, salvarea. Salvarea mea in fata propriilor gânduri au fost credinta si capacitatea de a ma detasa emotional. Salvarea mea in fata bolii au fost medicii, pe care i-am simtit foarte prezenti, pe tot parcursul meu medical. Am avut norocul sa gasesc la REGINA MARIA oameni pasionati de meseria lor, pe care i-am ascultat in tot ce mi-au spus si cu care am format o echipa invingatoare.
De exemplu, dupa operatie, medicii mi-au spus ca este foarte important sa fac miscare, sa nu ma menajez neaparat din acest punct de vedere, ca sunt importante alimentatia si stilul de viata echilibrat. La fel, trebuie sa gândesti pozitiv. Ai primit o viata pentru care esti dator sa lupti, indiferent de situatie si de cât de putine sanse ti se spune ca ai.
Asta am inteles acum, când mi-am dat seama cât de mult lucram, cât de obosita eram si cât stres am acumulat cu orice ocazie. Cu siguranta nu sunt singura si exista multe cazuri mai grave. Poate ca ar trebui sa invatam sa punem si frâna in secolul vitezei, sa ne relaxam când vine weekendul, sa iesim in natura, complet din viata cotidiana. Este unul dintre putinele sfaturi pe care ma simt in masura sa le ofer.
In acest moment sunt inca in concediu medical. Am in continuare timp sa citesc, sa ma plimb prin parc, sa ma intâlnesc cu prietenii, lucruri care imi bucura sufletul si pe care pâna acum un an nu prea aveam când sa le fac. Eram contra cronomentru, intr-o alergare continua. Acum sunt linistita si ma bucur de fiecare rasarit de soare si de fiecare zi minunata. Sunt sanatoasa si pot face tot ce imi propun. Cum am aflat asta? Supravietuind.