Osteoporoza reprezintă o afecțiune a sistemului osos, în care osul se rarefiază, devine “poros” și implicit mai fragil. În mod normal țesutul osos se reînnoiește permanent, prin procese de resorbție și formare de os nou. Boala apare atunci când există un dezechilibru între cele două procese și distrugerea țesutului osos este mai mare decât formarea, ducând la scăderea densității minerale osoase.
Riscul de apariție a osteoporozei crește odata cu înaintarea în vârstă; în prezent afectează peste 40% din femeile si 20% din bărbații de peste 50 ani.
Această boală afectează cu predilecție femeile aflate la menopauză. Exista însă și alți factori de risc: genetici, hormonali (afecțiuni tiroidiene, corticoterapia prelungită), alte afecțiuni (boli digestive inflamatorii, artrita reumatoidă), alimentație necorespunzătoare, consum excesiv de alcool, fumat, sedentarism etc.
Osteoporoza este o boală “tăcută”, nu se manifestă clinic, examenele de laborator sau radiologice pot fi normale, dar, prin creșterea fragilității oaselor, acestea se pot fractura ușor, în urma unor traumatisme minime. Astfel, boala se manifestă tardiv, când apar fracturi de col femural sau vertebrale care duc la tasarea vertebrelor cu consecințe importante asupra calității vieții: dureri de spate, reducerea înalțimii și cifoza sau “poziția cocoșată”. De aceea este esențial să stabilim diagnosticul de osteoporoză cât mai devreme, pentru a putea preveni aceste consecințe.
Diagnosticul de osteoporoză se stabilește prin măsurarea densității minerale osoase BMD (bone mineral density) și raportarea valorilor obținute la valorile normale. Metoda cea mai eficientă de diagnostic este osteodensitometria DEXA (dual energy X-ray absortiometry), care utilizează două fascicule de raze X, ceea ce permite diferențierea densității osoase de a țesuturilor moi din jur. Iradierea este nesemnificativă, comparabila cu cea a mediului ambiant, cca 1/10 din doza absorbită la o radiografie pulmonară. Metoda nu este dureroasă, nu necesită pregatire prealabilă și nu prezintă niciun risc pentru pacient. Singura contraindicație este existența unei sarcini. De asemenenea , examinarea trebuie făcută la cel puțin o săptăpmână de la efectuarea unei investigații cu bariu sau două zile de la o alta examinare cu contrast intravenos.
Pentru efectuarea testului, pacientul este așezat (culcat) confortabil pe masa de examinare, imbrăcat, dar este necesară îndepartarea oricărui obiect metalic (fermoare, capse, nasturi etc). Scanarea durează cca 10 minute, fără a produce durere, zgomot sau orice alt discomfort. Se scanează uzual coloana lombară si articulațiile șoldurilor, evantual și antebrațul, acestea fiind zonele cu cel mai mare risc de fracuri osteoporotice.
Prin DEXA se măsoară densitatea minerală osoasă (BMD), care se compara cu valoarea normală (valoarea medie la persoane sănătoase de 30 ani și același sex), obținându-se astfel scorul T, care este cel mai relevant indicator al prezenței osteoporozei, și, respectiv al riscului de fractură. Se calculează și scorul Z, prin raportarea la valorile normale pentru aceeași vîrsta și sex, care este utilizat pentru femei în premenopauză, bărbați sub 50 ani sau copii. Valoarea normală a scorului T este mai mare sau egală cu -1. Valorile între -1 și -2,5 indică o reducere moderrată a densității osoase, numită osteopenie, iar valori mai mici de -2,5 indică prezența osteoporozei. Măsurarea BMD poate fi repetată anual sau la doi ani, având posibilitatea evaluării comparative și calculării procentului de creștere sau reducere a densității osoase, evaluînd astfel eficacitatea tratamentului.
Tratamentul osteoporozei urmărește reducerea resorbției (distrucției) osoase. Este posibil ca la acești pacienți să apară foarte rar ca efect advers, fine traiecte de fractură ale femurului, foarte discrete, dificil de evidențiat, numite fracturi femurale atipice, care produc în timp dureri cronice. Noua echipare a aparatului DEXA permite evidențierea precoce a primelor modificări osoase datorate acestor fracturi, înainte ca ele să se manifeste clinic. Este necesară doar o extindere a regiunii scanate în lungul femurelor, fără a afecta rezultatul celorlalte măsurători.
Altă aplicație a metodei DEXA este calcularea compoziției corporale, prin măsurarea procentului de grăsime și al masei musculare, ceea ce reprezintă o metodă mult mai eficientă de evaluare a stării de sănătate decât simpla măsurare a greutății corporale. Este indicată în cazuri de obezitate sau anorexie, pentru urmărirea efectelor dietelor, la sportivi, în cadrul unor boli cronice sau pentru evaluarea gradului de reducere a masei musculare la vârstici (sarcopenia).