Insuficienta cardiaca si diabetul zaharat tip 2 se intalnesc foarte des impreuna, ambele entitati fiind asociate cu risc crescut de spitalizare si mortalitate. Prevalenta diabetului zaharat de tip 2 in studiile pentru insuficienta cardiaca variaza intre 10 si 30%, iar, in randul populatiei generale, prevalenta variaza intre regiunile din Europa fiind de aproximativ 30%. Nu este clar daca incidenta insuficientei cardiace la pacientii diabetici este cauzata doar de prevalenta mai mare a hipertensiunii arteriale si a bolii cardiace ischemice sau diabetul insusi afecteaza in mod direct miocardul accelerand progresia spre insuficienta cardiaca.
Daca sunteti un pacient diabetic, trebuie sa aveti in vedere efectuarea unui consult cardiologic pentru evaluarea functiei miocardice in special daca prezentati simptome cum ar fi oboseala, scaderea tolerantei la efort sau lipsa de aer.
Strategii de diagnostic precoce
Cele mai utilizate metode de diagnostic sunt cele ecocardiografice. Determinarea fractiei de ejectie miocardica este prima etapa si in functie de aceasta putem avea o fractia de ejectie mai mare de 50%, fractia de ejectie intre 40-50% si o fractie de ejectie mai mica de 40%. Foarte adesea pacientii cu diabet zaharat prezinta un fenotip distinct al prezentei simptomelor pentru insuficienta cardiaca, dar cu fractia de ejectie pastrata depasind 50%. Majoritatea acestor pacienti, insa, asociaza disfunctie diastolica.
Putem rafina diagnosticul si mai mult folosind noile tehnici ecografice de speckle tracking prin care putem identifica acei pacienti cu risc crescut de a progresa spre insuficienta cardiaca, prin decelarea precoce a unor modificari ale deformabilitatii miocardice. Prin utilizarea acestor metode ecocardiografice noi se poate diagnostica mai devreme afectarea miocardica si, teoretic, aceasta ar conduce la o initiere mai devreme a tratamentului si la un prognostic mai bun pentru pacienti.
Noi strategii terapeutice
Medicamentele antidiabetice au efecte diferite asupra progresiei insuficientei cardiace la pacientii diabetici. Este binecunoscut impactul negativ al terapiei cu insulina asupra insuficientei cardiace, din cauza proprietatilor de retentie a apei, iar in studiile clinice se asociaza cu o mortalitate mai mare decat cea a metforminului. Unele date observationale privind tratamentul cu sulfonilureice au aratat, de asemenea, o crestere a ratei mortalitatii fata de tratamentul cu metformin.
O constatare semnificativa este ca unele medicamente antidiabetice ar putea avea un impact pozitiv asupra reducerii spitalizarii pacientilor cu insuficienta cardiaca la pacientii diagnosticati cu boala cardiovasculara asociata cu diabetul de tip 2. Doua cercetari mari au studiat siguranta utilizarii inhibitorilor SGLT-2 la pacientii cu afectiuni cardiovasculare, studiul EMPAREG care a inclus pacientii cu diabet de tip 2 si boala cardio-vasculara stabilita care a demonstrat o reducere semnificativa a spitalizarii pacientilor cu insuficienta cardiaca tratati cu empagliflozin comparativ cu placebo, acest studiu a inclus 7020 de pacienti diabetici. Studiul CANVAS a urmarit efectele tratamentul cu canagliflozin la pacientii cu diabet zaharat si a aratat, de asemenea, un risc semnificativ mai mic de spitalizare pentru insuficienta cardiaca la pacientii tratati, acest studiu incluzand 10143 pacienti.
Concluzii
Insuficienta cardiaca si diabetul de tip 2 sunt boli frecvente si adesea coexista. Cauzele insuficientei cardiace la pacientii diabetici sunt numeroase, dar boala arteriala coronariana si hipertensiunea arteriala sunt, probabil, cei mai importanti factori de risc care duc la afectarea miocardului, dar si efectul direct al diabetului asupra miocardului joaca un rol important, generand asa numita cardiomiopatie diabetica. Noile medicamente antidiabetice ca inhibitori ai SGLT-2 au demonstrat reducerea spitalizarii pentru insuficienta cardiaca la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si sunt in curs de investigare ca tratament potential nou in plus fata de terapia medicala standard pentru insuficienta cardiaca la pacientii fara diabet de tip 2.
Pacientii diabetici trebuie sa fie informati asupra riscului cardio-vascular pe care il asociaza si sa efectueze periodic un consult cardiologic. Colaborarea dintre medicul diabetolog si cardiolog este esentiala pentru un diagnostic precoce al afectarii cardiace si initierea unei medicatiei adecvate care sa imbunatateasca prognosticul acestor pacienti.