Ramona P., în vârstă de 45 de ani, din Cluj-Napoca, a avut COVID-19 în ianuarie 2021. Fiind tânără și sănătoasă, boala nu a evoluat în cazul ei prin complicații amenințătoare pentru viață. Totuși, ca multe alte persoane care au trecut printr-un episod de boală COVID-19, a rămas cu urmări care, până de curând, i-au afectat semnificativ calitatea vieții. „Singurele simptome după COVID-19 au fost pierderea mirosului și gustului. N-am mai avut deloc miros, iar în ceea ce privește gustul, am pierdut aromele. Dulce, sărat, amar, acru și iute am fost în măsură să simt, dar aromele, nu.
După vreo două săptămâni de la boală, mirosul mi-a revenit parțial, dar nu a mai fost niciodată la fel ca înainte de Covid. Nu eram în măsură să detectez multe dintre mirosurile normale, care sunt de natură să pună în gardă persoana dacă ceva este stricat sau periculos. De asemenea, mirosul ambiental, mirosul corporal sau mirosurile slabe nu le detectam deloc. Iar dintre mirosurile detectate, o parte erau distorsionate, precum cele de: ceapă, usturoi, ou, cafea, salată, citrice etc. Gustul a revenit, și el, parțial și distorsionat – ca și mirosul. M-am confruntat cu această problemă din ianuarie 2021 și până în prezent. Per ansamblu, aceste simțuri mi-au fost extrem de atenuate și distorsionate”, povestește Ramona.
În căutarea mirosurilor și aromelor pierdute
Dacă te-ai născut cu simțurile gustului și mirosului și știi ce înseamnă o viață în care poți să te bucuri de o mâncare gustoasă și cum este să poți mirosi parfumul unei flori sau, pur și simplu, să simți mirosul de curat al unor așternuturi proaspăt schimbate, pierderea acestor simțuri face ca viața, în ansamblul ei, să pară searbădă.
„Este greu de rezumat în câteva propoziții ce înseamnă lipsa mirosului. Oamenii nu își dau seama, dar identifică o serie de locuri, de oameni, de stări, dar și pericolul, prin intermediul mirosului și gustului. Ne dăm seama cât de importante sunt aceste simțuri doar când nu le mai avem. Lipsa acestor simțuri reduce considerabil calitatea vieții și nu doar că pune persoana în imposibilitatea de a detecta anumite pericole (mirosul de gaz, deteriorarea mâncării etc.), dar poate genera depresie, deoarece acea persoană nu mai are posibilitatea a de percepe mediul familiar, cunoscut prin intermediul acestor simțuri”, spune Ramona.
Pentru cineva care nu s-a confruntat cu pierderea sau cu perturbarea celor două simțuri, o asemenea schimbare poate să nu pară o problemă reală sau, în orice caz, nu ceva important, așa cum sunt alte probleme de sănătate cu care poți rămâne în urma unui episod de COVID-19.
„O persoană care suferă pierderea sau compromiterea simțului olfactiv poate întâmpina dificultăți în a percepe toate aspectele vieții în mod normal. Mirosul joacă un rol semnificativ în ecuația simțurilor umane, deși este adesea subestimat în comparație cu alte simțuri, precum vederea sau auzul. Acesta este un simț important pentru percepția gustativă, întrucât mirosul și gustul sunt strâns legate între ele, după cum se știe. Multe dintre aromele pe care le percepem în gusturi sunt influențate de miros. Prin urmare, pierderea mirosului poate afecta percepția gustativă și capacitatea de a distinge diverse arome și gusturi”, spune dr. Dan Sebastian Dîrzu, medic primar anestezie și terapie intensivă (ATI), de la Spitalul Regina Maria Cluj.
De ce sunt afectate mirosul și gustul
Anosmia și ageusia, precum și toată gama de tulburări ale gustului și mirosului asociate unor boli sau sindroame există dintotdeauna, dar fiind mai puțin întâlnite decât au fost în contextul pandemiei de Covid-19, s-a vorbit mai puțin despre ele. În multe dintre contextele de boală în care apar, este dificil de formulat o explicație clară pentru producerea lor.
Totuși, pentru că foarte multe persoane au de suferit de pe urma pierderii sau atenuării acestor simțuri în urma infectării cu SARS-CoV-2, a existat un interes sporit pentru aflarea unor posibile cauze, ca punct de pornire pentru posibile abordări terapeutice care să facă reversibilă situația acestor pacienți.
O concluzie a cercetătorilor de la Harvard Medical School, din lucrarea publicată în „Science Advances”, în 2020, este că virusul SARS-CoV-2 infectează în principal celulele care oferă suport metabolic și structural neuronilor senzoriali olfactivi de la nivelul țesutului (epiteliului) care se găsește în cavitatea nazală, cu rolul de a detecta moleculele mirositoare care circulă în interiorul acesteia. Or, o pierdere pe termen scurt a suportului oferit neuronilor olfactivi cauzează pierderea tranzitorie a mirosului, iar o infecție persistentă provoacă o perturbare mai profundă a funcției olfactive, care poate dura mai mult pentru a se recupera.
„Pierderea mirosului în contextul infecției cu COVID-19 este adesea asociată cu o inflamație a mucoasei nazale și a epiteliului olfactiv. Coronavirusul afectează celulele olfactive și suportul acestora din mucoasa nazală, interferând cu funcționarea normală a receptorilor olfactivi. Explicația stă în faptul că virusul SARS-CoV-2 pătrunde în organism, se atașează de receptorii ACE2 (enzima de conversie a angiotensinei 2) și invadează celulele, inclusiv pe cele din mucoasa nazală. Aici, infecția poate duce la inflamație și la deteriorarea celulelor olfactive, perturbând semnalele neuronale legate de simțul olfactiv.
Această inflamație și deteriorare pot bloca temporar sau în mod sever capacitatea de a percepe mirosurile. Este important de menționat că, deși pierderea mirosului este un simptom comun al COVID-19, nu este prezent la toți pacienții infectați și poate să apară și în alte afecțiuni respiratorii sau infecții virale”, precizează dr. Dîrzu, medic primar ATI, cu competență în Managementul Intervențional în Terapia Durerii.
Privitor la faptul că doar o parte dintre persoanele care trec prin boala COVID-19 se confruntă cu această problemă, există mai multe explicații care sunt luate în considerare. „Factorii precum variațiile genetice, nivelurile de expunere la virus și modul în care sistemul imunitar al fiecărei persoane reacționează la infecția cu COVID-19 pot influența dacă și cât de sever va fi afectat simțul olfactiv. De aceea, nu toți pacienții dezvoltă simptome de anosmie. De asemenea, condițiile preexistente, cum ar fi rinitele alergice sau sinuzitele cronice, pot predispune la manifestarea anosmiei după infecția cu COVID-19. Aceste afecțiuni pot crește sensibilitatea mucoasei nazale la inflamație, făcând mai probabilă pierderea mirosului în caz de infecție.
De altfel, anosmia poate fi mai frecventă sau mai severă la cei cu afecțiuni cronice ale tractului respirator superior, deoarece aceste condiții pot fi asociate cu inflamații sau leziuni ale mucoasei nazale, făcându-i mai vulnerabili la pierderea mirosului în cazul unei infecții”, explică dr. Dan Dîrzu.
Însă, ca și Ramona P., mulți alți pacienți au constatat pierderea celor două simțuri în lipsa unor afecțiuni asociate ale tractului respirator superior. „Este important să subliniem că nu toți pacienții cu aceste afecțiuni suferă automat de pierderea mirosului. În schimb, multe persoane fără astfel de condiții medicale pot experimenta totuși anosmie în urma infecției cu virusul SARS-CoV-2”, mai precizează dr. Dîrzu.
„Am fost dispusă să fac toate eforturile și să încerc orice pentru a mă trata”
Confruntându-se cu dezavantajele date de pierderea celor două simțuri, Ramona a hotărât să găsească o soluție pentru a se putea bucura din nou, cu adevărat, de viață. Astfel că a început să se informeze despre posibilele metode terapeutice folosite în alte țări.
„Am aflat despre posibilitatea de a-mi recăpăta mirosul și gustul prin blocarea ganglionilor stelați de pe grupurile de Facebook dedicate persoanelor care, așa ca mine, sufereau de long Covid (n. e. – sindrom post-COVID-19). În aceste grupuri, din care fac parte oameni din întreaga lume, erau postate studii despre această procedură. Așa am aflat că există o clinică în Texas - Republic Pain – unde medicul David Gaskin a aplicat această procedură, cu o rată mare de succes, mai multor pacienți cu simptome de long Covid. Este vorba de mii de pacienți, iar rata de succes a fost destul de mare atât pentru tratarea totală a simptomelor, cât și pentru ameliorarea lor. M-am interesat apoi cine este specializat în România, respectiv în Cluj, pe terapia durerii, pentru a putea să beneficiez de procedură în condiții optime. Așa am ajuns la domnul doctor Dîrzu, care activează doar la Spitalul Regina Maria. Am fost la o consultație și am discutat cu dumnealui, iar apoi i-am trimis materialele pe care le-am studiat eu.
Dacă domnul doctor nu ar fi acceptat să-mi facă procedura, probabil aș fi mers în Texas (SUA), la Clinica Republic Pain, pentru tratament. Simptomele mele alterau considerabil viața și aș fi fost dispusă să fac toate eforturile și să încerc orice pentru a mă trata”, povestește Ramona.
O procedură veche cu o utilizare nouă
Blocul ganglionului stelat sau blocul simpatic cervical este o procedură care se folosește de aproape o sută de ani în terapia durerii, având numeroase alte aplicații decât cea pentru redarea mirosului și gustului. Însă de această nouă întrebuințare a ei s-a aflat de puțin timp în România, dr. Dan Dîrzu fiind primul medic român care a realizat procedura de blocare a ganglionului stelat cu acest scop, la solicitarea pacientei.
„De puțină vreme, s-a constatat, în mod empiric, că există unele conexiuni între terapia de recuperare pentru anosmie și terapia durerii. De exemplu, stelate ganglion block (n. e. – blocul de ganglion stelat), care este utilizată, în general, pentru tratamentul durerii. În urma investigațiilor, s-a constatat posibila influență a acestei proceduri în recuperarea simțului olfactiv la pacienții cu anosmie post-COVID-19. Acest tip de blocare poate avea efect asupra sistemului nervos simpatic și, indirect, asupra modulării senzoriale, ceea ce ar putea influența recuperarea simțului olfactiv.
Deși la început am fost sceptic cu privire la acest lucru, mai ales că este greu de stabilit o legătură clară între terapia durerii și recuperarea simțului mirosului, după ce-am aprofundat subiectul și având ocazia să aflu mai multe chiar de la cel care folosește procedura cu acest scop, medicul american David Gaskin, am considerat că este spre binele pacientei să fac procedura”, spune medicul ATI.
Ca orice procedură, și blocul de ganglion stelat, fără a fi o procedură neapărat dificilă și cu riscuri majore, implică unele riscuri dacă nu este efectuat de un specialist experimentat.
„Blocarea ganglionului stelat se realizează sub ghidaj ultrasonografic, prin două injectări de anestezic local în zona cervicală, în proximitatea mușchiului lung al gâtului, de unde anestezicul alunecă spre ganglionul stelat. Acest ganglion poate fi comparat cu o stație de transmitere a semnalelor în sistemul de comunicații al corpului. Este ca un centru de trecere a informațiilor pe care creierul le trimite și le primește către și dinspre diferite părți ale corpului. Ganglionul stelat este implicat în reglarea senzațiilor și funcțiilor corpului, cum ar fi reglarea temperaturii, fluxul sangin și unele senzații specifice, precum mirosul sau senzațiile din zona feței și gâtului. De exemplu, atunci când simțim căldura sau frigul în mâini sau în alte părți ale corpului, ganglionul stelat poate juca un rol în transmiterea acestei informații către creier, pentru a regla răspunsul nostru. De aceea, în unele situații medicale sau proceduri, cum ar fi stelate ganglion block, acest ganglion poate fi vizat pentru a ajuta la reducerea durerii sau la tratamentul anumitor afecțiuni, cum ar fi inclusiv anosmia post-COVID, prin influențarea modului în care creierul percepe și procesează informațiile din acea zonă specifică a corpului”, explică medicul anestezist.
De altfel, în urma observațiilor făcute de medicii de la Republic Pain, pe un lot de circa 3.000 de persoane care au beneficiat de procedură, s-a constatat că există și alte efecte benefice la pacienții cu sindrom post-COVID-19. „La acești pacienți apare o reacție inflamatorie cronică după infectarea cu virusul SARS-CoV-2, drept pentru care, în afară de pierderea mirosului și gustului, pot rămâne și cu alte reacții după episodul de boală: anxietate cronică, oboseală cronică, dispnee – care nu este asociată unor boli respiratorii sau cardiace, sindrom posttraumatic, tulburări ale somnului etc. După procedura de bloc de ganglion stelat, multe dintre aceste persoane constată și o atenuare, în proporții variabile, a acestor simptome.
Pe de altă parte, există și persoane la care poate să nu se producă o schimbare sesizabilă după procedură”, mai precizează dr. Dîrzu.
Recuperată în proporție de 90%
Ramona P. a repetat procedura de trei ori, în regim ambulatoriu. Prima sesiune de tratament i-a fost administrată în martie 2023, cu o diferență de două săptămâni între partea stângă și dreaptă și a doua sesiune și a treia sesiune în septembrie, la o săptămână de la tratamentul anterior.
„Am constatat îmbunătățiri imediat după prima sesiune: de exemplu, am putut să simt mirosul deodorantului de mașină după ce am plecat de la spital, ceea ce înainte nu era posibil. În ceea ce privește următoarele sesiuni, din septembrie, domnul doctor a schimbat protocolul și a aplicat procedura la ambele părți în aceeași zi, la o diferență de trei ore. La fel s-a întâmplat și în cazul celei de-a treia sesiuni. Domnul doctor Dîrzu este un profesionist desăvârșit și a efectuat procedura pentru ambele părți – stânga și dreapta – în doar câteva minute.
De fiecare dată după efectuarea procedurii, au apărut progresiv îmbunătățiri. Mă simt mult mai bine decât înainte, asta e sigur. În continuare mirosul și gustul sunt distorsionate, dar nu foarte supărător în ceea ce privește ceapa, usturoiul, cafeaua. Dar mă bucur că mi-a revenit gustul aromelor și că mirosul este mai puternic.
Simt că a făcut o mare diferență această procedură pentru mine și că sunt pe drumul scurt spre recuperarea totală, în prezent fiind recuperată în proporție de 90%”, mai spune Ramona.
Pentru o recuperare cât mai bună, terapia de recuperare post-COVID-19 pentru anosmie poate fi completată și cu alte metode, precum:
- antrenamentul olfactiv cuprinde exerciții cum ar fi mirosirea și identificarea unor arome specifice, pentru a stimula și reantrena receptorii olfactive;
- terapia cu arome constă în utilizarea uleiurilor esențiale sau aromelor concentrate, pentru a stimula receptorii olfactivi și pentru a ajuta la recuperarea progresivă a simțului olfactiv;
- terapia de exerciții nazale implică exerciții fizice specifice pentru mușchii nazali și respirație, care ajută la menținerea sănătății mucoasei nazale și căilor respiratorii.
„Durata și răspunsul la terapia de recuperare pot varia în funcție de fiecare pacient în parte. Unele terapii pot fi implementate pe termen lung, desfășurându-se pe parcursul a câteva săptămâni sau chiar luni, în funcție de severitatea pierderii simțului olfactiv și de răspunsul pacientului la tratament”, mai spune dr. Dîrzu.
Mic dicționar de tulburări ale mirosului
- Disosmie: termen ce se referă la toate tulburările de miros.
- Anosmie: lipsa totală a mirosului.
- Anosmie congenitală: pierdere totală a mirosului, de la naștere, din diverse cauze.
- Hiposmie: pierdere parțială a mirosului. De exemplu, în sindromul Kallman, boală genetică a dezvoltării embrionare, caracterizată prin asocierea hipogonadismului hipogonadotrop cu deficitul de hormon de eliberare a gonadotropinei (GnRH) și anosmie sau hiposmie (cu hipoplazie sau aplazie a bulbilor olfactiv). Prevalența sa (subestimată, fără îndoială) este de ordinul a 1 la 8.000 de băieți și 1 la 40.000 de fete.
- Cacosmia: tulburare olfactivă prin care unele mirosuri sunt percepute ca fiind neplăcute atunci când pentru toată lumea nu sunt, sau invers.
- Fantosmia: un tip de halucinație olfactivă în timpul căreia o persoană crede că miroase un miros care nu este prezent.
- Hiperosmia: tulburare care provoacă hipersensibilitate la mirosuri.
- Normosmie: simț olfactiv normal.
- Ageusia: pierderea completă a simțului gustului.
Consultant de specialitate: dr. Dan Sebastian Dîrzu, medic primar ATI, cu competență în Managementul Intervențional în Terapia Durerii, Spitalul Regina Maria Cluj
Sursă de referință:
- https://hms.harvard.edu/news/why-loss-smell-can-persist-after-covid-19