Ce este diagnosticul genetic preimplantator (PGD)?
Diagnosticul genetic preimplantator (PGD) reprezintă testarea pentru anumite defecte genetice a embrionilor obtinuți prin fertilizare in vitro (FIV), după care doar embrionii sănătoși pot fi transferați în uter. Scopul PGD, ca o formă de diagnostic prenatal precoce, este evitarea apariției unor boli genetice, prin selecția embrionilor înainte de embriotransfer. Astfel, un cuplu cu risc de a avea un copil cu o boală genetică poate iniţia sarcina ştiind că embrionul nu este afectat.
Scopul PGD este de a elimina riscul pentru cuplurile cu risc genetic, de a elimina perioada de timp pentru diagnosticul prenatal şi eventualele traume psihologice în cazul în care cuplul se confruntă cu decizia unui avort selectiv. PGD poate fi o soluţie pentru cuplurile care nu doresc să facă avort terapeutic din motive etice sau religioase.
Tehnica nu este foarte nouă. Primii copii au fost născuţi în 1989, în urma PGD, la Hammersmith Hospital (Londra).
Colaborarea noastra cu Departamentul de Genetică Medicală la St. Sophia's Children's Hospital (Atena) a dus la testarea prin PGD a B-talasemiei şi fibrozei chistice. Începând cu anul 1998 s-au născut mulţi copii testați în prealabil prin această metodă. (Kanavakis, E., Vrettou, C., Palmer GA et al, 1999.).