Cum pregătim următoarea generație de medici din România

Dr. Bogdan Smeu își depusese actele pentru a se muta în vestul Europei. Doar ce își terminase rezidențiatul și spitalul în care lucra, la Buftea, fusese afectat de măsurile de austeritate ale crizei economice de la finalul anilor 2010. Nu-și mai vedea viitorul în România.

Unul dintre medicii sub îndrumarea căruia își făcuse rezidențiatul în chirurgie laparoscopică la spitalul Sf. Ioan din București i-a oferit să se alăture echipei pe care o construia pentru a deschide un spital privat, dedicat chirurgiei moderne. „La început am avut foarte multe emoții să-mi mut activitatea la privat”, spune azi Dr. Smeu într-o sală de operație ultramodernă, între o sesiune de cursuri pentru chirurgii debutanți și o operație. Dar a spus da pentru că avea încredere în medicul care construia echipa și pentru că „mi-am dat seama că pot să găsesc ce-aș fi căutat afară fără să-mi abandonez părinții, fără să-mi abandonez prietenii. A fost o salvare pentru viața mea.”

Zece ani mai târziu, Dr. Smeu e unul dintre cei mai experimentați chirurgi din echipă, Chirurg de Excelenta in Chirurgia Obezitatii, e lector și expert în tehnici chirurgicale în Surgical Training Istitue, centrul de training al spitalului  și are o viață împlinită în România alături de familia sa și cei trei copii.

Cariera de medic nu a fost întâmplătoare: pentru că în copilărie a fost bolnăvicios și a fost salvat de câteva ori de medicul pediatru, părinții i-au spus „Când o să fii tu mare, o să faci și tu asta pentru alții, o să-i salvezi pe alții”. A fost însă mai mult de atât: s-a potrivit cu personalitatea lui foarte calmă și auto-educată. Este un om care învață constant: „La fiecare cinci ani se dublează informația din medicină iar tu, dacă ai citit ultima oară acum 10 ani ceva, ești deja un dinozaur.”

Și a mai fost o potrivire între el și profesie, dar și între el și principiile sub care funcționează echipa de la Ponderas Academic Hospital: capacitatea de a vedea omul de dincolo de diagnostic și de a lua în considerare întregul: „Noi tratăm oamenii, nu tratăm bolile. Nu există doi pacienți cu aceeași boală. Suntem particulari, suntem unici, din fericire și atunci, automat, inclusiv tratamentul și investigațiile sunt personalizate.”

Empatia e și un instrument din trusa de excelență a medicinei pe care o practică, și o trăsătură personală. Pentru Dr. Smeu, e important ca pacientul să simtă de la început grija, „să simtă că te vei dedicat atât diagnosticului, cât și părții de tratament care îi oferă șanse” pentru că „am fost și eu pe masa de operație a acestui spital, chiar de două ori, și știu ce înseamnă să stai cu fața în sus spre o lampă care luminează”.

Și empatia nu înseamnă doar să asculți în cabinet sau să-i știi numele pacientului, ci și să fii mereu disponibil – „Am telefonul la dispoziție pentru pacienți. E o promisiune pe care am făcut-o de la început tuturor și mă mândresc să spun că am respectat-o” – și să ajuți întreaga familie să treacă peste trauma unei intervenții chirurgicale – „sunăm după fiecare operație familia. Este o detensionare incredibilă, auzi inclusiv mici oftaturi și lacrimi. Lucrul ăsta mă emoționează chiar și acum când îl spun pentru că l-am simțit de mai multe ori”.

Ca trainer, are grijă să transmită valorile acestea medicilor mai tineri care intră în echipa Ponderas și, mai ales, să o facă prin exemplu, nu prin declarații. „Odată ce ești un exemplu, trebuie să și explici de ce faci anumite lucruri. Explici de ce pentru pacient e mai bine și, în final, pentru medic este mai bine.” Câtă vreme empatia ajunge în trusa tuturor, simte că și-a făcut mai bine și treaba de medic, și pe cea de mentor.